colcovan sn [At: H V, 3 / E: nct] (Olt) 1 Bucată mare (de pâine, mămăligă, brânză). 2 Bulgăre (de zahăr, sacâz etc.).

colcován m. (cp. cu încîlcesc și cu rut. kločók, moț, zuluf). Munt. est. Fofoloc, sul, vălătuc, lucrurĭ învălătudite: colcovan de postav. – În Olt. „bulgăre”. În Tel. (rev. I. Crg. 8, 88) molcovan, halcă de pîne ș. a.

colcovan, colcovane, s.n. (reg.) bucată mare (de pâine, mămăligă, brânză), codru, dărab.