CÓLCOT s. n. v. clocot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

cólcot, V. clocot.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

clócot n., pl. e (vsl. klokotŭ. V. clocotesc și clopot). Clocotire, ferbere [!]. A da în clocot, a ferbe în clocote, cu clocote, a ferbe tare. – În vest și cólcot. V. undă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink