colcer sm [At: MÂNDRESCU, L. P. 209 / V: cool~ / Pl: ~i / E: mg kolcsar] (Înv) Flăcău care, la o petrecere, este paznicul cămării (unde se țin mâncărurile).

❍ COLCER sm. Bucov. (MAR.) = COLĂCER.

coolcer sm vz colcer

COLCER s.m. (Ban.) Chelar. Kulcsér. Claviger. AC, 348; cf. LEX. MARS., 195. ♦ (Trans. SV) Flăcău însărcinat cu paza proviziilor în timpul unor sărbători. Grumazu îl las să bea cine-i colceriu. OG, 390. Variante: culcer (AC, 348). Etimologie: magh. kulcsár.

colcer, colceri, s.m. (reg.) flăcău care păzește cămara în seara de Crăciun și împarte mâncarea și băutura celorlalți flăcăi.