COLCEÁG s. m. v. colceac.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COLCEÁG, colceaguri, s. n. (Înv.) Un fel de gheată care se încheia cu copci. – Tc. kolçak.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COLCEÁG s. v. manșon.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
colceág (colceáguri), s. n. – 1. Manșon (de damă). – 2. Jambieră. – Var. colceac. Tc. kolçak (Șeineanu, II, 141; Miklosich, Etym. Wb., 23; Berneker 543). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
colceác și -eág n., pl. ege (turc. kolčak, manșon; bg. sîrb. rus. kolčák, manșon. V. colac). Vechĭ. Manșon. S. m., pl. egĭ. Pl. Tuzlucĭ care se încheĭe cu copcĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COLCEAG, com. în jud. Prahova; 6.002 loc. (1991).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink