COLCĂIÁLĂ s. f. Faptul de a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. [Pr.: -că-ia-] – Colcăi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COLCĂIÁLĂ s. v. forfotă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLCĂIÁLĂ s. v. clocot, clocotire, fierbere, fiert.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colcăiálă s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. colcăiélii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink