COLAȚIONÁ, colaționez, vb. I. Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collationner.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: În original, greșit: Din fr. colationner. - LauraGellner

COLAȚIONÁRE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. colaționa.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLAȚIONÁ, colaționez, vb. I. Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collationner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de MihaelaStan | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: În original, greșit: Din fr. colationner. - raduborza

COLAȚIONÁRE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. colaționa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

colaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 colaționeáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

colaționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. colaționắrii; pl. colaționắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLAȚIONÁ vb. (înv.) a posledui. (~ un text dactilografiat.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A COLAȚIONÁ ~éz tranz. (manuscrise, copii etc.) A compara pentru a stabili exactitatea sau pentru a constata asemănările și deosebirile. [Sil. -ți-o-] /<fr. collationer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLAȚIONÁ vb. I. tr. A confrunta o copie cu originalul; a verifica dacă un document este complet și corect. ♦ A compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. [Pron. -ți-o-. [< fr. collationner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLAȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei; colațiune. [< colaționa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLAȚIONÁ vb. tr. a confrunta o copie cu originalul. ◊ a compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. (< fr. collationner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

colaționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. colaționéz, 3 sg. și pl. colaționeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colaționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colaționării; pl. colaționări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colaționà v. 1. a compara un text cu originalul; 2. a verifica dacă nu lipsesc foi la o carte.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*colaționéz v. tr. (fr. collationner, d. collation, colațiune). Fac colațiunea (comparațiunea) a doŭă scrierĭ. A colaționa o carte, a te asigura că nu-ĭ lipsește nimica și că n´are greșelĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink