COLAPSOTERAPIE s. f. (Med.) Tratament al anumitor forme de tuberculoză, care constă în presarea unui plămân cu ajutorul pneumotoraxului terapeutic, cu scopul de a-l pune în repaus funcțional. – Din fr. colapsothérapie.

colapsoterapie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr colapsothérapie] (Med) Tratament al anumitor forme de tuberculoză prin presarea unui plămân pentru a-l pune în repaus.

COLAPSOTERAPIE s. f. (Med.) Tratament al anumitor forme de tuberculoză prin presarea unui plămân pentru a-l pune în repaus. – Din fr. colapsothérapie.

COLAPSOTERAPIE s.f. (Med.) Turtire chirurgicală a unui plămîn pentru a grăbi cicatrizarea leziunilor prin punerea lui în repaus. [Gen. -iei. / < fr. collapsothérapie, cf. lat. collapsus – cădere, gr. therapeia – tratamernt].

COLAPSOTERAPIE s. f. tratament al anumitor forme de tuberculoză prin turtirea unui plămân, pentru a grăbi cicatrizarea leziunilor, punându-l în repaus. (< fr. collapsothérapie)

COLAPSOTERAPIE f. Comprimare chirurgicală a plămânului pentru a grăbi cicatrizarea cavernelor apărute mai ales în caz de tuberculoză. [Sil. -pi-e] /<fr. collapsothérapie

colapsoterapie s. f., art. colapsoterapia, g.-d. art. colapsoterapiei

colapsoterapie s. f., art. colapsoterapia, g.-d. art. colapsoterapiei

colapsoterapie s. f., art. colapsoterapia, g.-d. colapsoterapii, art. colapsoterapiei

COLAPSO- „turtire, aplatizare”. ◊ L. collapsus „căzut, prăbușit” > fr. collapso-, engl. id., germ. kollapso- > rom. colapso-. □ ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă chirurgicală de tratament, constînd în turtirea unui plămîn, pentru a grăbi cicatrizarea leziunilor.