opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLAGEN s. n. (Biol.) Proteină care se găsește în țesutul conjunctiv, osos și cartilaginos și care prin fierbere se transformă în gelatină. ◊ (Adjectival) Țesut colagen. – Din fr. collagène.

COLAGEN s. n. (Biol.) Proteină care se găsește în țesutul conjunctiv, osos și cartilaginos și care prin fierbere se transformă în gelatină. ◊ (Adjectival) Țesut colagen. – Din fr. collagène.

COLAGEN, -Ă adj. (Despre substanțe) Care ajută la prepararea substanțelor gelatinoase. // s.n. Substanță organică albuminoidă, din care sunt constituite pielea, cartilajele etc. [< fr. collagène, cf. gr. kolla – clei, gennan – a naște].

COLAGEN s. n. proteină complexă din țesutul conjuctiv, osos și cartilaginos. (< fr. collagène)

COLAGEN1 ~ă (~i, ~e) (despre corpuri organice) Care este folosit la prepararea gelatinei. Țesut ~. /<fr. collagene

COLAGEN2 ~i n. Substanță proteică ce intră în componența țesutului conjunctiv, cartilaginos și osos, care prin fierbere se transformă în gelatină. /<fr. collagene

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colagen1 adj. m., pl. colageni; f. colagenă, pl. colagene

colagen2 s. n.

colagen1 adj. m., pl. colageni; f. colagenă, pl. colagene

colagen2 s. n.

colagen adj. m., pl. colageni; f. sg. colagenă, pl. colagene

colagen s. n.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COLAGÉN (< fr. {i} {s} gr. kolla „clei” + gennao „a produce”) s. n. Substanță din grupa scleroproteinelor, foarte rezistentă la acțiunea agenților chimici și a enzimelor care transformă proteinele. C. este prezent în țesutul conjunctiv, osos și cartilaginos; prin fierbere se transformă în gelatină.

Intrare: colagen (adj.)
colagen1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colagen
  • colagenul
  • colagenu‑
  • colagenă
  • colagena
plural
  • colageni
  • colagenii
  • colagene
  • colagenele
genitiv-dativ singular
  • colagen
  • colagenului
  • colagene
  • colagenei
plural
  • colageni
  • colagenilor
  • colagene
  • colagenelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: colagen (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colagen
  • colagenul
  • colagenu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • colagen
  • colagenului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colagen, colagenăadjectiv

  • 1. Care ajută la prepararea substanțelor gelatinoase. DN
etimologie:

colagensubstantiv neutru

  • 1. biologie Proteină care se găsește în țesutul conjunctiv, osos și cartilaginos și care prin fierbere se transformă în gelatină. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.