2 intrări
11 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLABORAȚIONIST, -Ă, colaboraționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Partizan) al colaboraționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collaborationniste.
colaboraționist, ~ă smf, a [At: CONTEMR, Seria II, 1948, nr. 105, 3/2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr collaborationiste] 1-2 (Persoană) care colaborează (1) cu inamicul într-o țară cotropită Si: trădător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLABORAȚIONIST, -Ă, colaboraționiști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al colaboraționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collaborationniste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COLABORAȚIONIST, -Ă, colaboraționiști, -ste, s. m. și f. Trădător de țară care a colaborat cu cotropitorii fasciști în țările ocupate de ei în timpul celui de-al doilea război mondial. – Pronunțat: -ți-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLABORAȚIONIST, -Ă s.m. și f. Cel care colaborează cu dușmanul; trădător de patrie. [< fr. collaborationniste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLABORAȚIONIST, -Ă s. m. f. cel care colaborează cu dușmanul aflat pe teritoriul propriei patrii. (< fr. collaborationniste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colaboraționist, -ă s. m. f. (pol.) Partizan al unei politici de colaborare cu un dușman (la origine, în timpul celui de-al doilea război mondial cu naziștii, sau, ulterior, cu comuniștii) ◊ „Se întrevede o opoziție între securiștii români din sacrificata securitate națională și colaboraționiștii kominterniști, tovarășii perestroikiști.” R.lit. 30/93 p. 3; v. și guvern-marionetă (din fr. collaborationniste; PR 1940, DMC 1966; DEX, DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COLABORAȚIONIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al colaboraționismului. [Sil. -ți-o-] /<fr. collaborationniste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colaboraționistă s. f. (sil. -ți-o-), pl. colaboraționiste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colaboraționist (desp. -ți-o-) adj. m., s. m., pl. colaboraționiști; adj. f., s. f. colaboraționistă, pl. colaboraționiste
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!colaboraționist (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. colaboraționiști; adj. f., s. f. colaboraționistă, pl. colaboraționiste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: -ți-o-nist
adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
colaboraționist, colaboraționiștisubstantiv masculin colaboraționist, colaboraționistăadjectiv colaboraționistă, colaboraționistesubstantiv feminin
- 1. (Partizan) al colaboraționismului. DEX '09
- diferențiere Trădător de țară care a colaborat cu cotropitorii fasciști în țările ocupate de ei în timpul celui de-al doilea război mondial. DLRLC DN
etimologie:
- collaborationniste DEX '09 DEX '98 DN