căutare avansată
Din totalul de 22 sunt afișate 18 definiții pentru colabora, colaborare   conjugări / declinări

COLABORÁRE, colaborări, s. f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În colaborare (cu...) = participând activ, printro contribuție efectivă, l-a o muncă în comun; împreună (cu...). – V. colabora.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁRE, colaborări, s. f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În colaborare (cu...) = participând activ, printro contribuție efectivă, l-a o muncă în comun; împreună (cu...). – V. colabora.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

colaboráre s. f., g.-d. art. colaborắri; pl. colaborắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁRE s. conlucrare, cooperare, cooperație. (O perfectă ~ între părți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁRE s.f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. [< colabora].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁRE s. f. 1. acțiunea de a colabora; cooperare. 2. formă de relați care se stabilesc între state s-au grupări economice, politice, culturale etc. în interes comun. (< colabora)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁRE, colaborări, s. f. Acțiunea de a cola­bora și rezultatul ei. 1. Participare activă l-a munca unui colectiv printro contribuție efectivă; muncă în comun. Ceea ce caracteri­zează relațile în interiorul pieței lagărului democratic este colaborarea economică și ajutorul reciproc. GHEORGHIUDEJ, XIX 15. Marile succese obținute de poporul nostru muncitor pe drumul construiri socialismului, sub conducerea partidului și cu ajutorul Uniuni Sovietice, au creat condiți noi, mul­țumită cărora sa înfăptuit o strînsă colaborare frățească între oameni munci romîni și ai diferitelor minorități naționale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 52. Ajutorul reciproc și colaborarea frățească stau l-a baza relaților dintre popoarele lagărului democrat unit și puternic. SCÎN­TEIA, 1953, nr. 2602. ◊ L o c. adv. În colaborare (cu...)= participînd activ, printro contribuție efec­tivă, l-a o muncă în comun. În colaborare cu școala, părinți sînt datori să urmărească învățătura și odihna copilor, săi ajute în organizarea timpului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. 2. Publicarea unei lucrări întrun periodic s-au întro culegere. ◊ (Concretizat) Revista nu plătea colaborarea. PETRESCU, C. V. 145.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

colaboráre s. f., g.-d. art. colaborări; pl. colaborări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁ, colaborez, vb. I. Intranz. 1. A participa alături de alți l-a realizarea unei acțiuni s-au a unei opere care se efectuează în comun. 2. A publica o lucrare întrun periodic s-au întro culegere. – Din fr. collaborer.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁ, colaborez, vb. I. Intranz. 1. A participa alături de alți l-a realizarea unei acțiuni s-au a unei opere care se efectuează în comun. 2. A publica o lucrare întrun periodic s-au întro culegere. – Din fr. collaborer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

colaborá (a ~) vb., ind. prez. 3 colaboreáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁ vb. 1. a conlucra, a coopera. (Ei ~ pe multiple planuri.) 2. a scrie. (~ l-a o gazetă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A COLABORÁ ~éz intranz. 1) A lucra împreună; a participa l-a elaborarea unei opere s-au l-a realizarea unei acțiuni comune; a coopera; a conlucra. 2) A scrie materiale pentru o publicație periodică. /<fr. collaborer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁ vb. I. intr. 1. A lucra, a participa l-a înfăptuirea unei acțiuni, l-a elaborarea unei publicați, a unei opere comune etc. 2. A publica o lucrare întrun periodic, întro culegere. [Cf. fr. collaborer, lat. collaborare < cum – cu, laborare – a lucra].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁ vb. intr. 1. a participa l-a înfăptuirea unei acțiuni, l-a elaborarea unei opere etc.; a coopera. 2. a publica o lucrare întrun periodic, întro culegere. (< fr. collaborer, lat. collaborare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁ, colaborez, vb. I. Intranz. 1. A participa în mod activ. (întrun colectiv de muncă) l-a realizarea unei acțiuni s-au opere comune, aducînd o contribuție efectivă. Literatura sovietică este creată de către scritori membri și nemembri de partid care cola­borează în mod creator. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 4/1. 2. A publica o lucrare întrun periodic s-au întro culegere. Faptul că un Alexandrescu, un Bălcescu s-au un Ghica au fost în legături cu critici din Moldova, colaborînd chiar l-a revistele critice moldovenești, dovedește și înrîurirea acestui curent asupra scritorilor munteni. IBRĂILEANU, SP. CR. 209. Kogălniceanu... edită și colaboră l-a Dacia literară. NEGRUZZI, S. I 339.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

colaborá vb., ind. prez. 1 sg. colaboréz, 3 sg. și pl. colaboreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colaborà v. a lucra cu cineva l-a o operă literară.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink