căutare avansată
Din totalul de 22 sunt afișate 18 definiții pentru colabora, colaborare   conjugări / declinări

COLABORÁRE, colaborări, s. f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În colaborare (cu...) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...). – V. colabora.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁRE, colaborări, s. f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În colaborare (cu...) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...). – V. colabora.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

colaboráre s. f., g.-d. art. colaborắrii; pl. colaborắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁRE s. conlucrare, cooperare, cooperație. (O perfectă ~ între părți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁRE s.f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. [< colabora].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁRE s. f. 1. acțiunea de a colabora; cooperare. 2. formă de relații care se stabilesc între state sau grupări economice, politice, culturale etc. în interes comun. (< colabora)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁRE, colaborări, s. f. Acțiunea de a cola­bora și rezultatul ei. 1. Participare activă la munca unui colectiv printr-o contribuție efectivă; muncă în comun. Ceea ce caracteri­zează relațiile în interiorul pieței lagărului democratic este colaborarea economică și ajutorul reciproc. GHEORGHIU-DEJ, XIX 15. Marile succese obținute de poporul nostru muncitor pe drumul construirii socialismului, sub conducerea partidului și cu ajutorul Uniunii Sovietice, au creat condiții noi, mul­țumită cărora s-a înfăptuit o strînsă colaborare frățească între oamenii muncii romîni și ai diferitelor minorități naționale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 52. Ajutorul reciproc și colaborarea frățească stau la baza relațiilor dintre popoarele lagărului democrat unit și puternic. SCÎN­TEIA, 1953, nr. 2602. ◊ L o c. adv. În colaborare (cu...)= participînd activ, printr-o contribuție efec­tivă, la o muncă în comun. În colaborare cu școala, părinții sînt datori să urmărească învățătura și odihna copiilor, să-i ajute în organizarea timpului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. 2. Publicarea unei lucrări într-un periodic sau într-o culegere. ◊ (Concretizat) Revista nu plătea colaborarea. PETRESCU, C. V. 145.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

colaboráre s. f., g.-d. art. colaborării; pl. colaborări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁ, colaborez, vb. I. Intranz. 1. A participa alături de alții la realizarea unei acțiuni sau a unei opere care se efectuează în comun. 2. A publica o lucrare într-un periodic sau într-o culegere. – Din fr. collaborer.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁ, colaborez, vb. I. Intranz. 1. A participa alături de alții la realizarea unei acțiuni sau a unei opere care se efectuează în comun. 2. A publica o lucrare într-un periodic sau într-o culegere. – Din fr. collaborer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

colaborá (a ~) vb., ind. prez. 3 colaboreáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁ vb. 1. a conlucra, a coopera. (Ei ~ pe multiple planuri.) 2. a scrie. (~ la o gazetă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A COLABORÁ ~éz intranz. 1) A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a coopera; a conlucra. 2) A scrie materiale pentru o publicație periodică. /<fr. collaborer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁ vb. I. intr. 1. A lucra, a participa la înfăptuirea unei acțiuni, la elaborarea unei publicații, a unei opere comune etc. 2. A publica o lucrare într-un periodic, într-o culegere. [Cf. fr. collaborer, lat. collaborare < cum – cu, laborare – a lucra].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁ vb. intr. 1. a participa la înfăptuirea unei acțiuni, la elaborarea unei opere etc.; a coopera. 2. a publica o lucrare într-un periodic, într-o culegere. (< fr. collaborer, lat. collaborare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLABORÁ, colaborez, vb. I. Intranz. 1. A participa în mod activ. (într-un colectiv de muncă) la realizarea unei acțiuni sau opere comune, aducînd o contribuție efectivă. Literatura sovietică este creată de către scriitorii membri și nemembri de partid care cola­borează în mod creator. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 4/1. 2. A publica o lucrare într-un periodic sau într-o culegere. Faptul că un Alexandrescu, un Bălcescu sau un Ghica au fost în legături cu criticii din Moldova, colaborînd chiar la revistele critice moldovenești, dovedește și înrîurirea acestui curent asupra scriitorilor munteni. IBRĂILEANU, SP. CR. 209. Kogălniceanu... edită și colaboră la Dacia literară. NEGRUZZI, S. I 339.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

colaborá vb., ind. prez. 1 sg. colaboréz, 3 sg. și pl. colaboreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colaborà v. a lucra cu cineva la o operă literară.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink