colaborare sf [At: C. PETRESCU, C. V. 145 / Pl: ~rări / E: colabora] 1 Participare, alături de alte persoane, la realizarea unei acțiuni, a unei opere, a unei afaceri etc. care se efectuează în comun Si: colaborație (1). 2 Publicarea lucrărilor într-un periodic sau într-o culegere Si: colaborare (2). 3 (Îlav) În ~ (cu cineva) Participând activ la o muncă în comun. 4 (Îal) Împreună cu cineva.

COLABORARE, colaborări, s. f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. 1. Participare activă la munca unui colectiv printr-o contribuție efectivă; muncă în comun. Ceea ce caracterizează relațiile în interiorul pieței lagărului democratic este colaborarea economică și ajutorul reciproc. GHEORGHIU-DEJ, XIX 15. Marile succese obținute de poporul nostru muncitor pe drumul construirii socialismului, sub conducerea partidului și cu ajutorul Uniunii Sovietice, au creat condiții noi, mulțumită cărora s-a înfăptuit o strînsă colaborare frățească între oamenii muncii romîni și ai diferitelor minorități naționale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 52. Ajutorul reciproc și colaborarea frățească stau la baza relațiilor dintre popoarele lagărului democrat unit și puternic. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2602. ◊ Loc. adv. În colaborare (cu...)= participînd activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun. În colaborare cu școala, părinții sînt datori să urmărească învățătura și odihna copiilor, să-i ajute în organizarea timpului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. 2. Publicarea unei lucrări într-un periodic sau într-o culegere. ◊ (Concretizat) Revista nu plătea colaborarea. PETRESCU, C. V. 145.

COLABORARE s.f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. [< colabora].

COLABORARE s. f. 1. acțiunea de a colabora; cooperare. 2. formă de relații care se stabilesc între state sau grupări economice, politice, culturale etc. în interes comun. (< colabora)

colabora vi [At: NEGRUZZI, S. I, 339 / Pzi: ~rez / E: lat collaboro, -are, fr collaborer] 1 A participa, alături de alte persoane, la realizarea unei acțiuni, a unei opere etc., care se efectuează în comun. 2 A publica lucrări într-un periodic sau într-o culegere.

COLABORA, colaborez, vb. I. Intranz. 1. A participa în mod activ. (într-un colectiv de muncă) la realizarea unei acțiuni sau opere comune, aducînd o contribuție efectivă. Literatura sovietică este creată de către scriitorii membri și nemembri de partid care colaborează în mod creator. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 4/1. 2. A publica o lucrare într-un periodic sau într-o culegere. Faptul că un Alexandrescu, un Bălcescu sau un Ghica au fost în legături cu criticii din Moldova, colaborînd chiar la revistele critice moldovenești, dovedește și înrîurirea acestui curent asupra scriitorilor munteni. IBRĂILEANU, SP. CR. 209. Kogălniceanu... edită și colaboră la Dacia literară. NEGRUZZI, S. I 339.

COLABORA vb. I. intr. 1. A lucra, a participa la înfăptuirea unei acțiuni, la elaborarea unei publicații, a unei opere comune etc. 2. A publica o lucrare într-un periodic, într-o culegere. [Cf. fr. collaborer, lat. collaborare < cum – cu, laborare – a lucra].

COLABORA vb. intr. 1. a participa la înfăptuirea unei acțiuni, la elaborarea unei opere etc.; a coopera. 2. a publica o lucrare într-un periodic, într-o culegere. (< fr. collaborer, lat. collaborare)

A COLABORA ~ez intranz. 1) A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a coopera; a conlucra. 2) A scrie materiale pentru o publicație periodică. /<fr. collaborer

colaborà v. a lucra cu cineva la o operă literară.

*colaboréz v. intr. (lat. collabóro, -áre. V. elaborez). Lucrez împreună cu alțiĭ la o operă a spirituluĭ: a colabora la o revistă.

colaborare s. f., g.-d. art. colaborării; pl. colaborări

colaborare s. f., g.-d. art. colaborării; pl. colaborări

colaborare s. f., g.-d. art. colaborării; pl. colaborări

colabora (a ~) (a lucra împreună) vb., ind. prez. 1 sg. colaborez, 3 colaborează; conj. prez. 1 sg. să colaborez, 3 să colaboreze

colabora (a ~) vb., ind. prez. 3 colaborează

colabora vb., ind. prez. 1 sg. colaborez, 3 sg. și pl. colaborează

colaborez.

COLABORARE s. conlucrare, cooperare, cooperație. (O perfectă ~ între părți.)

COLABORARE s. conlucrare, cooperare, cooperație. (O perfectă ~ între părți.)

COLABORA vb. 1. a conlucra, a coopera. (Ei ~ pe multiple planuri.) 2. a scrie. (~ la o gazetă.)

COLABORA vb. 1. a conlucra, a coopera. (Ei ~ pe multiple planuri.) 2. a scrie. (~ la o gazetă.)