COLĂCĂRÍ, colăcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A rosti orația de nuntà (în calitate de colăcar). – Din colăcar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

colăcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colăcărésc, imperf. 3 sg. colăcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. colăcăreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colăcărésc, V. conăcăresc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

conăcărésc v. intr. (d. canăcar). Funcționez ca conăcar la nuntă. – Și conoc- și colăc-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink