COLĂCĂRÍE, colăcării, s. f. (Pop.) Orație de nuntă. – Colăcar + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COLĂCĂRÍE ~i f. 1) Local unde se fabrică sau se vând colaci. 2) pop. Ocupația colăcarului. [Sil. -ri-e] /colac + suf. ~ărie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLĂCĂRÍE s. orație, (reg.) conăcărie. (~ spusă la o nuntă țărănească.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colăcăríe s. f., art. colăcăría, g.-d. art. colăcăríei; pl. colăcăríi, art. colăcăríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colăcăríe, V. conăcărie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

conăcărie f. Calitatea de conăcar. Epitalam. – Și conoc- și colăc-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink