COJOCĂRIE², cojocării, s. f. Atelier în care se confecționează sau se vând cojoace, căciuli etc. – Cojoc + suf. -ărie.

cojocărie sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 91/13 / Pl: ~ii / E: cojocar + -ie] 1 Meseria cojocarului Si: cojocărit. 2 Atelier unde se lucrează cojoacele (1) etc. 3 Prăvălie în care se vând cojoacele (1) și alte obiecte din piele. 4 Marfa cojocarului.

COJOCĂRIE², cojocării, s. f. Atelier unde se lucrează cojoace, căciuli etc.; prăvălia în care se vând aceste obiecte. – Cojoc + suf. -ărie.

COJOCĂRIE, (2, 3) cojocării, s. f. 1. Meseria cojocarului și comerțul practicat de acesta. Mi-aduc aminte că, l-am întîlnit o dată prin zmeuriș, și mi-a spus că dac-ai vrea d-ta să-i dai un băiet, să-l învețe cojocăria. CREANGĂ, P. 31. 2. Atelier unde se lucrează cojoace, pieptare, căciuli etc.; prăvălie în care se vînd aceste mărfuri. 3. (Cu sens colectiv; neobișnuit) Marfă de cojocar. Productele manufacturate erau numeroase: pielăriile, cojocăriile și curelăriile, pe de o parte... ODOBESCU S. I 480.

COJOCĂRIE ~i f. 1) Meseria de cojocar. 2) Atelier unde se confecționează cojoace și alte obiecte de blană. 3) Totalitate a confecțiilor produse de cojocari. [Art. cojocăria; G.-D. cojocăriei; Sil. -ri-e] /cojocar + suf. ~ie

cojocărie f. 1. meșteșugul de a pregăti pieile cu părul lor spre a face blăni din ele; 2. negoțul cu cojoace; 3. locul unde se fac și se vând cojoace.

cojocăríe f. Meseria cojocaruluĭ. Prăvălia luĭ.

cojocărie-blănărie s. f. Unitate prestatoare de servicii care se ocupă cu prelucrarea pieilor de animale ◊ „La unitățile de cojocărie-blănărie din Brăila nu se mai primesc comenzi pentru căciuli până după Anul Nou.” R.l. 25 XI 75 p. 5 (din cojocărie + blănărie, probabil formație mai veche)

cojocărie s. f., art. cojocăria, g.-d. art. cojocăriei; (ateliere) pl. cojocării, art. cojocăriile (desp. -ri-i-)

cojocărie s. f., art. cojocăria, g.-d. art. cojocăriei; (ateliere) pl. cojocării, art. cojocăriile

cojocărie s. f., art. cojocăria, g.-d. art. cojocăriei; (ateliere) pl. cojocării, art. cojocăriile

COJOCĂRIE s. (prin Transilv. și Ban.) sucie. (Unde a învățat ~?)

COJOCĂRIE s. (prin Transilv. și Ban.) sucie. (Unde a învățat ~?)