COINSTIGATÓR, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s. m. și f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [Pr.: co-in-] – Co + instigator.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COINSTIGATÓR, -OÁRE s. m. f. instigator împreună cu alții. (< co- + instigator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

coinstigatór s. m. (sil. -sti-ga-), pl. coinstigatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coinstigatoáre s. f., pl. coinstigatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink