COGNITÍV, -Ă, cognitivi, -e, adj. (Livr.) Care aparține cunoașterii, privitor la cunoaștere, capabil de a cunoaște. – Din fr. cognitif.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de m_marinel | Greșeală de tipar | Permalink

COGNITÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de cunoaștere; propriu cunoașterii. /<fr. cognitif
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

COGNITÍV, -Ă adj. referitor la cunoaștere. (< fr. cognitif)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

COGNITÍV, -Ă adj. Relativ la cunoaștere. [Cf. fr. cognitif].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

cognitív adj. m., pl. cognitívi; f. sg. cognitívă, pl. cognitíve
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink