cogâlț i [At: CADE / V: ~glâc, ~glic / E: fo] Onomatopee prin care se imită zgomotul făcut când se bea sau se toarnă dintr-o sticlă.

COGÂLȚ interj. (se folosește, uneori repetat, pentru a reda zgomotul produs la înghițirea unor alimente). /Onomat.

coglâc i vz cogâlț

coglic i vz cogâlț

COGÎLȚ ! COGÎLȚ ! sau COGLÎC ! COGLÎC ! interj. Imită sgomotul făcut de un lichid turnat dintr’o sticlă în pahar sau pe gît: Eu la gură te rădic, Tu îmi cînți coglîc! coglîc! (CRG.).

cogîlț, gogîlț și gogîrț (rudă cu bg. hŭlcam, sughiț. V. cobîlț, hîlțîĭ) interj. care arată zgomotu celuĭ care mănîncă înghițind cu lăcomie și cam înecîndu-se. – Sin. cu ghĭorț.

coglíc, interj. care arată zgomotu unuĭ lichid care curge dintr’o garafă saŭ intră pe gîtu băutoruluĭ, ca și gîl-gîl.