COEXISTÉNȚĂ, coexistențe, s. f. Existența simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ◊ Coexistență pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace și să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forța armată – Din fr. coexistence
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COEXISTÉNȚĂ ~e f. Existență simultană. ◊ ~ pașnică principiu potrivit căruia statele renunță la aplicarea forței, pledând pentru soluționarea tuturor litigiilor pe calea tratativelor. [G.-D. coexistenței] /<fr. coexistence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COEXISTÉNȚĂ s.f. Existență simultană a mai multor lucruri, ființe sau fenomene. ◊ Coexistență pașnică = politica bazată pe principiul coexistenței țărilor cu orânduiri sociale diferite, hotărâte să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre state. [Cf. fr. coexistence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COEXISTÉNȚĂ s. f. existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ♦ ~ pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu orânduiri sociale diferite, potrivit căruia acestea se angajează să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a problemelor litigioase. (< fr. coexistence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COEXISTÉNȚĂ s. v. concomitență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coexisténță s. f. [x pron. gz] → existență
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*coexisténță f., pl. e. Existență simultanee [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink