COEXISTÁ, coexíst, vb. I. Intranz. A exista în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexister.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Felicia | Semnalează o greșeală | Permalink

A COEXISTÁ coexíst intranz. A exista simultan împreună cu altcineva sau cu altceva. [Sil. co-e-] /<fr. coexister
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COEXISTÁ vb. I. intr. A exista împreună sau simultan cu cineva sau ceva. [Cf. fr. coexister].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COEXISTÁ vb. intr. a exista simultan sau împreună cu cineva sau ceva. (< fr. coexister)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

coexistá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. coexíst, 3 sg. și pl. coexístă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*coexíst, a -á v. intr. (co- și exist). Exist împreună cu alțiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink