COERÉDE, coerezi, s. m. (Jur.) Persoană care moșteneste împreună cu alții pe cineva, considerată în raport cu aceștia; comoștenitor. – Din lat. coheres, -edis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COERÉDE ~zi m. Persoană care moștenește ceva împreună cu alții; comoștenitor. [Sil. co-e-re-] /<lat. coheres, ~edis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COERÉDE s.m. Moștenitor împreună cu alții. [Pron. co-e-. / < lat. coheres, cf. fr. cohéritier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COERÉDE s. m. (jur.) moștenitor împreună cu alții. (< lat. coheres, -edis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COERÉDE s. v. comoștenitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coeréde s. m., pl. coerézi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*coeréde m. (co și erede). Jur. Erede împreună cu alțiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink