18 definiții pentru coerciție
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COERCIȚIE s. f. (Livr.) Constrângere. ♦ Măsură de constrângere folosită de organele statului pentru a determina o persoană să-și îndeplinească o obligație. – Din fr. coercition.
coerciție sf [At: COSTINESCU / V: ~iune / P: co-er~ / Pl: ~ii / E: fr coercition] (Liv) Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație Si: constrângere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COERCIȚIE s. f. (Livr.) Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație. – Din fr. coercition.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COERCIȚIE s. f. Constrîngere a cuiva la împlinirea datoriei; măsură luată pentru asigurarea prezenței cuiva la dispoziția autorităților sau pentru a asigura realizarea unui drept. Mijloc de coerciție. – Pronunțat: -ți-e.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COERCIȚIE s.f. Constrîngere (mai ales în vederea supunerii față de legi). [Gen. -iei, var. coercițiune s.f. / cf. fr. coercition, lat. coercitio < coercere – a constrînge].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COERCIȚIE s. f. constrângere (mai ales pentru a impune respectarea obligațiilor legale). (< fr. coercition, lat. coercitio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COERCIȚIE f. jur. Măsură de constrângere asupra unei persoane pentru a o sili să-și facă datoria sau să îndeplinească prescripțiile autorităților. [G.-D. coerciției; Sil. -ci-ți-e] /<fr. coercition
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coercițiune sf vz coerciție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COERCIȚIUNE s.f. v. coerciție.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
coercițiune f. Jur. dreptul de a constrânge pe cineva de a face ceea ce prescrie legea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*coercițiúne f. (lat. co-ercítio, -ónis). Rar. Constrîngere, silă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coerciție (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. coerciția (desp. -ți-a), g.-d. coerciții, art. coerciției
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coerciție (livr.) (-ți-e) s. f., art. coerciția (-ți-a), g.-d. coerciții, art. coerciției
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coerciție s. f. (sil. -ți-e), art. coerciția (sil. -ți-a), g.-d. coerciții, art. coerciției
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coerciție
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COERCIȚIE s. (JUR.) constrângere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COERCIȚIE s. (JUR.) constrîngere.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
COERCÍȚIE (< fr., lat.) s. f. Constrîngere; relație în cadrul căreia o persoană, un grup sau o instituție, folosind diferența de putere, își impune ideile și voința altei persoane sau colectivități. ♦ (Dr.) Măsură de constrîngere folosită de organele statului pentru a determina o persoană să-și îndeplinească o obligație. ◊ C. constă din aplicarea unei pedepse privative de libertate, amendă sau lipsirea de unele drepturi.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
coercițiesubstantiv feminin
- 1. Constrângere. DEX '09 DLRLC DNsinonime: constrângere
- Mijloc de coerciție. DLRLC
- 1.1. Măsură de constrângere folosită de organele statului pentru a determina o persoană să-și îndeplinească o obligație. DEX '09 DLRLC DN
-
etimologie:
- coercition DEX '09 DEX '98 DN