6 definiții pentru coempțiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
coempțiune sf [At: DN3 / P: co-emp~ / Pl: ~ni / E: fr coemption, lat coemptio] (Jur) Cumpărare reciprocă.
COEMPȚIUNE s.f. (Jur.) Cumpărare reciprocă. [Cf. fr. coemption, lat. coemptio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COEMPȚIUNE s. f. (jur.) cumpărare reciprocă. (< fr. coemption, lat. coemptio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coempțiune (rar) (desp. -emp-ți-u-) s. f., g.-d. art. coempțiunii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coempțiune (-emp-ți-u-) s. f., g.-d. art. coempțiunii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coempțiune s. f. (sil. -emp-ți-u), g.-d. art. coempțiunii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: coempțiune
- silabație: co-emp-ți-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
coempțiunesubstantiv feminin
- 1. Cumpărare reciprocă. DN
etimologie:
- coemption DN
- coemptio DN