6 definiții pentru coempțiune

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coempțiune sf [At: DN3 / P: co-emp~ / Pl: ~ni / E: fr coemption, lat coemptio] (Jur) Cumpărare reciprocă.

COEMPȚIUNE s.f. (Jur.) Cumpărare reciprocă. [Cf. fr. coemption, lat. coemptio].

COEMPȚIUNE s. f. (jur.) cumpărare reciprocă. (< fr. coemption, lat. coemptio)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coempțiune (rar) (desp. -emp-ți-u-) s. f., g.-d. art. coempțiunii

coempțiune (-emp-ți-u-) s. f., g.-d. art. coempțiunii

coempțiune s. f. (sil. -emp-ți-u), g.-d. art. coempțiunii

Intrare: coempțiune
  • silabație: co-emp-ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coempțiune
  • coempțiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • coempțiuni
  • coempțiunii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coempțiunesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.