opțiuni
  • info

2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CODOȘI, codoșesc, vb. IV. Intranz. ( Pop.) A face pe codoșul; a practica ocupația de codoș. – Din codoș.

codoși vi [At: DEX2 / Pzi: ~șesc / E: codoș2] (Prt) 1 A face pe codoșul2 (1). 2 A practica ocupația de codoș2 (1).

CODOȘI, codoșesc, vb. IV. Intranz. (Peior.) A face pe codoșul; a practica ocupația de codoș. – Din codoș.

CODOȘ, -OAȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. (Pop.) 1. Persoană care mijlocește prostituția; proxenet. 2. Codiță (2). – Din tc. kodoș.

codăș sm vz codoș2

codoș1 sm [At: VAIDA / Pl: ~i / E: pbl decalc după mg farkas „lup”, propriu „codat”] (Psr) Lup.

codoș2, ~oașă smf [At: PRAV. 540 / V: (înv) ~dăș sm, ~duș sm / A și: codoș / Pl: ~i, ~oașe / E: tc kodoš] (Prt) 1 Persoană care mijlocește prostituția Si: proxenet, pește, (înv) pezevenghi, (reg) votru. 2 (Rar) Codiță (3).

coduș sm vz codoș2

CODOȘ, -OAȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. (Peior.) 1. Persoană care mijlocește prostituția; proxenet. 2. Codiță (2). – Din tc. kodoș.

CODOȘ, -OAȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. Persoană care mijlocește desfrîul între bărbați și femei. V. proxenet.

CODOȘ ~i m. pop. Persoană care înlesnește practicarea prostituției; proxenet. /<turc. kodoș

codóș m. (turc. kodoš). Est. Triv. Pezevenchĭ, rufian, verigaș, acela care ține casă de femeĭ perdute saŭ procură altuĭa asemenea femeĭ. V. samsar.

codoșésc v. tr. (d. codoș). Est. Triv. Fac serviciu de codoș. V. intr. Trăĭesc ca codoș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

codoși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codoșesc, 3 sg. codoșește, imperf. 1 codoșeam; conj. prez. 1 sg. să codoșesc, 3 să codoșească

codoși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codoșesc, imperf. 3 sg. codoșea; conj. prez. 3 să codoșească

codoși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codoșesc, imperf. 3 sg. codoșea; conj. prez. 3 sg. și pl. codoșească

codoș (pop.) s. m., pl. codoși

codoș (pop.) s. m., pl. codoși

codoș s. m., pl. codoși

codoș, -doșcă f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CODOȘ s. v. proxenet.

CODOȘ s mijlocitor, proxenet, (Mold.) pohoț, (înv.) hotru, pezevenchi, verigaș, votru, (fig.) pește.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

codoș (codoși), s. m. 1. Proxenet, codoș. – 2. Bărbat încornorat. – Mr. cudoș. Tc. kodoș „bărbat încornorat” (Șeineanu, II, 140; Meyer 193), cf. alb., bg. kodoš. – Der. codoașe, s. f. (codoașă); codoașcă, s. f. (codoașă; vrăjitoare bătrînă); codoșlîc, s. n. (proxenetism), din tc. kodoșlik; codoși, vb. (a face pe codoșul).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

codoși, codoșesc v. t. a mijloci / a facilita întâlnirile amoroase a doi îndrăgostiți

codoș, -oașă, codoși, -oase s. m., s. f. persoană care mijlocește și facilitează întâlnirile a doi amanți

Intrare: codoși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • codoși
  • codoșire
  • codoșit
  • codoșitu‑
  • codoșind
  • codoșindu‑
 singular plural
  • codoșește
  • codoșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • codoșesc
 (să)
  • codoșesc
  • codoșeam
  • codoșii
  • codoșisem
a II-a (tu)
  • codoșești
 (să)
  • codoșești
  • codoșeai
  • codoșiși
  • codoșiseși
a III-a (el, ea)
  • codoșește
 (să)
  • codoșească
  • codoșea
  • codoși
  • codoșise
plural I (noi)
  • codoșim
 (să)
  • codoșim
  • codoșeam
  • codoșirăm
  • codoșiserăm
  • codoșisem
a II-a (voi)
  • codoșiți
 (să)
  • codoșiți
  • codoșeați
  • codoșirăți
  • codoșiserăți
  • codoșiseți
a III-a (ei, ele)
  • codoșesc
 (să)
  • codoșească
  • codoșeau
  • codoșiră
  • codoșiseră
Intrare: codoș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codoș
  • codoșul
  • codoșu‑
plural
  • codoși
  • codoșii
genitiv-dativ singular
  • codoș
  • codoșului
plural
  • codoși
  • codoșilor
vocativ singular
  • codoșule
plural
  • codoșilor
codăș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coduș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

codoși, codoșescverb

  • 1. popular A face pe codoșul; a practica ocupația de codoș. MDA2 DEX '09
etimologie:
  • codoș MDA2 DEX '09 DEX '98

codoș, codoșisubstantiv masculin
codoașă, codoașesubstantiv feminin

popular
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.