codirișcă sf [At: DELAVRANCEA, S. 205 / V: ~dăr~, ~dor~ / Pl: ~ști / E: codiriște css] Codiriște.

CODIRIȘCĂ, CODIRIȘTE sf. = CODĂRIȘTE.

CODIRIȘCĂ, codiriști, s. f. Codiriște. Dacă. ar fi fost vară... ar fi scris cu codirișcă pe țărînă. STANCU, D. 229. Începu să bată mînzații cu codirișcă. DELAVRANCEA, S. 205.

CODIRIȘCĂ, codiriști, s. f. Codiriște. – Din codiriște + biciușcă.

codiríșcă f., pl. ște și ștĭ (d. coadă cu term. din bg. toporiška. V. toporiște). Coadă de bicĭ, varga de care se leagă bicĭu. – În sud și codăriște și coderie: avea un bicĭ cu el, un pil cu coderia scurtă (VR. 1911, 10, 5. – Și în Gr. N. 1, 77).

codărâște sf vz codiriște

codărișcă sf vz codirișcă

codăriște sf vz codiriște

coderiște sf vz codiriște

codiliște sf vz codiriște

codirește sf vz codiriște

codiriște sf [At: BIBLIA (1688), 269/2 / V: ~dărâș~, ~dăr~, ~der~, ~ili~, ~reș~, ~dor~, ~dorâș~, ~dorăș~ / Pl: ~ti / E: ctm coadă + toporiște] (Pop) Coadă de bici Si: (reg) codărie (1), codie (3), (reg) codirlă (7), (reg) codobalt, codorțe.

codorăște sf vz codiriște

codorâște sf vz codiriște

codorișcă sf vz codirișcă

codoriște sf vz codiriște

CODERIȘTE = CODĂRIȘTE.

CODIRIȘTE, codiriști, s. f. Coadă de bici. (Atestat în formă regională codoriște) Era porcar, însă dintre cei ce poartă cămașă subțire și albă... și bici de carmajin cu codoriștea de os. SLAVICI, O. I 119 – Variantă: codoriște s. f.

CODORIȘTE s. f. v. codiriște.

CODIRIȘTE, codiriști, s. f. Coadă de bici. – Din coadă + [topo]riște.

CODIRIȘTE ~i f. Coada biciului. /coadă + toporiște

codăríște, V. codirișcă.

coderíe, V. codirișcă.

codiriște (pop.) s. f., g.-d. art. codiriștii; pl. codiriști

codiriște (pop.) s. f., g.-d. art. codiriștii; pl. codiriști

codiriște s. f., g.-d art. codiriștii; pl. codiriști

codiriște

codiriște, -riști.

CODIRIȘTE s. (reg.) codie. (~ este coada biciului.)

CODIRIȘTE s. (reg.) codie. (~ este coada biciului.)

codoríșcă, s.f. v. codorâște.