CODIRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a se codi; ezitare, șovăială, codeală. – V. codi.

codire sf [At: LIUBA – IANA, M. 114 / Pl: ~ri / E: codi] 1 Tundere a lânii de pe coada (1) și picioarele oilor la fătare și în perioada alăptării Si: codit¹ (1). 2 Șovăire Si: codit¹ (2).

CODIRE s. f. Acțiunea de a se codi; ezitare, șovăială, codeală. – V. codi.

CODIRE, codiri, s. f. Șovăială, ezitare.

CODI, codesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A sta la îndoială, a șovăi, a ezita să facă ceva. ♦ A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din coadă.

codi [At: COSTINESCU / Pzi: ~desc / E: coadă] 1 vt (C.i. oi) A tunde lâna de pe lângă coadă (1), de la picioarele dinapoi și de pe la ugere. 2 vr A șovăi Si: a se coi¹. 3 vr (Îvp) A lenevi Si: a se coi¹ (3). 4 vr (Îvp) A pierde vremea Si: a se coi¹ (3).

CODI, codesc, vb. IV. Refl. A sta la îndoială, a șovăi, a ezita să facă ceva. ♦ A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din coadă.

CODI, codesc, vb. IV. Refl. A sta pe gînduri, a sta la îndoială; a șovăi, a ezita, a pregeta. Tatăl său nu s-a codit. De ce să se codească? AGÎRBICEANU, S. P. 17. Moș Petrache s-a uitat prin geamurile mari, dar s-a codit să intre. POPA, V. 166. Fata se codea. Își căuta jacheta, pălăria și nu se hotăra să plece. BART, E. 345. Ian să-i fi sculat la treabă, ș-apoi să vezi cum se codesc... zise mama. CREANGĂ, O. A. 52. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la ◊ sau «de la») A se da înapoi, a se trage înapoi (de la ceva), a se feri de lucru. Cele două nurori, văzînd pe cea mai tînără codindu-se la treabă, îi zic: da nu te tot codi, că mămuca ne vede! CREANGĂ, P. 8. Neînvinsa... arșiță [a soarelui] ridică pe trîndav în picioare și-l mînă, cu voie, fără voie, la munca întăritoare de la care el se codea. ODOBESCU, S. III 441.

A SE CODI mă ~esc intranz. pop. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi; a ezita; a se foi; a pendula; a oscila. /Din coadă

codì v. 1. a nu merge drept; 2. fig. a șovăi, a căuta pretexte. [Imagine luată dela câine, care dă din coadă făcând ocoluri și răspunzând sinonimului latin tergiversari, a șovăi (lit. a întoarce spatele)].

codésc v. tr. (d. coadă). Meh. (Doĭna, 2-3, 43). R. S. (GrS. 6, 59). Tund oaĭa la uger și la coadă ca să poată suge maĭ bine mĭelu. V. refl. Toată țara. Șovăĭesc, preget. V. foĭesc.

codire (fam.) s. f., g.-d. art. codirii

codire (fam.) s. f., g.-d. art. codirii

codire s. f., g.-d. art. codirii

codi (a se ~) (a ezita) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă codesc, 3 sg. se codește, imperf. 1 sg. mă codeam; conj. prez. 1 sg. să mă codesc, 3 să se codească; imper. 2 sg. afirm. codește-te; ger. codindu-mă

!codi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se codește, imperf. 3 sg. se codea; conj. prez. 3 să se codească

codi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codesc, imperf. 3 sg. codea; conj. prez. 3 sg. și pl. codească

CODIRE s. v. ezitare.

CODIRE s. codeală, ezitare, fluctuație, îndoială, nehotărîre, pregetare, șovăială, șovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilație. (~ lui era justificată.) erată

CODI vb. v. ezita.

CODI vb. a ezita, a pregeta, a șovăi, (înv. și reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a tîntăvi, (Mold.) a se cioșmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (înv.) a se cruța, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (Se ~ să se ducă acolo.)

codi, codesc, vb. refl. – A se îndoi, a șovăi. – Din coadă (< lat. coda = cauda) (Scriban, DEX, MDA).