codex sf vz codice

CODEX, codexuri, s. n. (Rar) Cod (2). Ți-ar fi dictat un codex de arta poeziei. ALECSANDRI, T. II 219.

CODEX s. n. codice. (< lat. codex)

CODEX ~uri n. înv. v. CODICE. /<lat. codex

codex m. 1. culegere de formule medicale; 2. fig. codice: ți-ar fi dictat un codex de arta poeziei AL.

CODICE, codice, s. n. 1. Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de legi, de documente din Evul Mediu sau, p. ext., de orice texte vechi (medievale), de obicei cu conținut variat. [Var.: codex, codexuri, s. n.] – Din lat. codex, -icis.

codice sn [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: ~ / V: -dex (pl: ~uri) / E: lat codex, -icem] 1 Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2 (Jur; înv) Culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale. 3 (Pex) Culegere (manuscrisă) de texte vechi, de obicei cu conținut variat.

CODICE, codice, s. n. 1. Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale sau, p. ext. de orice texte vechi (medievale), de obicei cu conținut variat [Var.: codex, codexuri, s. n.] – Din lat. codex, -icis.

CODICE, codice, s. n. 1. (Învechit) Cod (1). Intră în horă... uitindu-și de diplomă... de codicele civil și de cel penal. MACEDONSKI, O. III 12. 2. Manuscris care cuprinde o culegere de texte vechi. Codicele Voronețean.

CODICE s. n. 1. ansamblu de table cerate, cea mai veche formă de carte la romani. 2. culegere de texte vechi, în manuscrise; codex. (< lat. codex, -icis)

CODICE ~ n. 1) Culegere de legi; cod. 2) Culegere de texte vechi manuscrise. /<lat. codex, ~icis

codice m. 1. corp de legi, prezentând totalitatea unei legislațiuni asupra cutării sau cutării materii: codice de comerț, de justiție militară; codice civil, care regulează raporturile omului cu concetățenii săi ca tată, fiu, frate, moștenitor, testator, etc.; codice de procedură civilă, care determină competința tribunalelor și formele de urmat în procesele ordinare; codice penal, care tratează despre delicte și crime și cum trebue să fie pedepsite; codice de instrucțiune criminală, care regulează modul de a constata și urmări crimele. Codicele Napoleon din 1804 se introduse la noi în 1865 în locul fostelor Condice ale lui Caragea și Calimah (1817), precese la rândul lor de Pravilele lui Mateiu-Basarab și Vasile-Lupu (1652), acestea din urmă traduse după Vasilicale, la cari s’au introdus unele și din obiceiul pământului; 2. manuscript vechiu: Codicele Voronețian, conținând Faptele Apostolilor, monument literar din prima jumătate a secolului al XVI-lea.

Teodosian a. Codice Teodosian, redactat din ordinul lui Teodosiu II si pus în vigoare la Constantinopole și la Roma în anul 439.

códice n., pl. tot așa, ca și nume (lat. códex, códicis, trunchĭ, carte [fiind-că ceĭ vechĭ scriaŭ pe tăblițe de lemn acoperite cu ceară]. V. cod, condică). Cod. (Rar). Manuscris vechĭ, carte veche: codicele de la Voroneț (un monument lit. rom. din sec. 16).

codex s. n., pl. codexuri

codex s. n., pl. codexuri

codex s. n., pl. codexuri

codice s. n., art. codicele; pl. codice

codice s. n., pl. codice

codice s. n., pl. codice

codice, pl. codice

codice, -ce.

CODICE s. v. cod.

codice s. v. COD.

codex, codexuri s. n. (Înv.) Codice; cod. ◊ Codex Neagoeanus = culegere manuscrisă de texte populare, traduse în românește în a doua jumătate a sec. 16. A fost copiat în 1620 de popa Ioan Românul (Vlahul) din Sînpetru, jud. Hunedoara. Cuprinde: Alexandria, Floarea darurilor și Rodjanicul. Codex Sturdzanus = manuscris miscelaneu din sec. 16, cuprinzând legendele apocrife hagiografice, apocaliptice etc., copiat între 1580 și 1619 de către popa Grigore din Măhaci. A fost publicat și studiat de B.P. Hașdeu în Cuvinte din bătrâni, fiind unul dintre monumentele de limbă veche românească. ◊ Codex Sinaiticus = manuscris din sec. 4 d. Hr., descoperit la m-rea Sf. Ecaterina din Sinai. Cuprinde întreg Noul Testament în limba greacă. – Din lat. codex, -cis.

CÓDEX (< lat.) s. n. 1. Cea mai veche formă de carte, în Roma și Grecia antică, compusă din tăblițe de lemn cerate, legate la cotor cu curele. Mai tîrziu, tăblițele de lemn au fost înlocuite cu foi de pergament. 2. Denumirea unor culegeri miscelanee de manuscrise medievale, cu conținut religios și profan. 3. Denumire dată unor culegeri de legi din evul mediu; codice (1). 4. Nume dat unor culegeri de documente din evul mediu (ex.: c. Carolinus). ◊ C. argenteus = c. manuscris din sec. 6, care cuprinde traducerea evangheliilor făcută în limba gotică de Wulfila, în sec. 4. Literele sînt scrise cu argint pe pergament purpuriu. ◊ C. aureus = tip de manuscris de mare valoare din sec. 8-9, ale cărui litere sînt scrise cu aur, iar miniaturile sînt desenate pe fond de aur. Un c.a. din sec. 9 (fragment de evanghelii) se găsește la biblioteca Battyáneum din Alba Iulia.

codice, codice s. n. 1. (Înv.) Cod. 2. Manuscris miscelaneu care cuprinde texte vechi; codex, cod. ◊ Codicele de la Cohalm = manuscris de texte profane și religioase apocrife din sec. 16, descoperit la Cohalm, azi Rupea, jud. Brașov. Reprezintă un monument de limbă veche românească. ◊ Codicele Teodorescu = manuscris de texte religioase apocrife din sec. 16, monument de limbă veche românească. ◊ Codicele voronețean = manuscris românesc de la începutul sec. 16, descoperit la m-re Voroneț în 1871. Cuprinde unul dintre cele mai vechi texte românești cunoscute (fragmente din Faptele apostolilor, traduse din slavonă), scrise în grai rotacizant în Maramureș sau în nordul Ardealului. – Din lat. codex, -icis.

CODEX NEAGOEANUS, culegere manuscrisă de texte populare, traduse în românește în a doua jumătate a sec. 16. Copiat în 1620 de către popa Ioan Românul (Vlahul) din Sînpetru (Hunedoara). Cuprinde: „Alexandria”, „Floarea darurilor” și „Rojdanicul”.

CODEX SINAITICUS, cea mai veche versiune manuscrisă cunoscută a Bibliei, scrisă cu litere grecești unciale. Descoperit de o expediție americană, în 1950, la biblioteca mănăstirii ortodoxe Sf. Ecaterina, de la Muntele Sinai.

CODEX STURDZANUS, manuscris miscelaneu de texte parabiblice (legende apocrife, hagiografice și apocaliptice etc.) din sec. 16; copiat între 1580 și 1619 de către popa Grigorie din Măhaci. Monument de limbă veche românească, publicat și studiat de B.P. Hadeu în „Cuvinte din bătrîni”.