CÓDEX s. n. v. codice.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÓDEX ~uri n. înv. v. CODICE. /<lat. codex
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÓDEX s. n. codice. (< lat. codex)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
códex s. n., pl. códexuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÓDEX (‹ lat.) s. n. 1. Cea mai veche formă de carte, în Roma și Grecia antică, compusă din tăblițe de lemn cerate, legate la cotor cu curele. Mai tîrziu, tăblițele de lemn au fost înlocuite cu foi de pergament. 2. Denumirea unor culegeri miscelanee de manuscrise medievale, cu conținut religios și profan. 3. Denumire dată unor culegeri de legi din evul mediu; codice (1). 4. Nume dat unor culegeri de documente din evul mediu (ex.: c. Carolinus). ◊ C. argenteus = c. manuscris din sec. 6, care cuprinde traducerea evangheliilor făcută în limba gotică de Wulfila, în sec. 4. Literele sînt scrise cu argint pe pergament purpuriu. ◊ C. aureus = tip de manuscris de mare valoare din sec. 8-9, ale cărui litere sînt scrise cu aur, iar miniaturile sînt desenate pe fond de aur. Un c.a. din sec. 9 (fragment de evanghelii) se găsește la biblioteca Battyáneum din Alba Iulia.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CODEX NEAGOEANUS, culegere manuscrisă de texte populare, traduse în românește în a doua jumătate a sec. 16. Copiat în 1620 de către popa Ioan Românul (Vlahul) din Sînpetru (Hunedoara). Cuprinde: „Alexandria”, „Floarea darurilor” și „Rojdanicul”.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CODEX SINAITICUS, cea mai veche versiune manuscrisă cunoscută a Bibliei, scrisă cu litere grecești unciale. Descoperit de o expediție americană, în 1950, la biblioteca mănăstirii ortodoxe Sf. Ecaterina, de la Muntele Sinai.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CODEX STURDZANUS, manuscris miscelaneu de texte parabiblice (legende apocrife, hagiografice și apocaliptice etc.) din sec. 16; copiat între 1580 și 1619 de către popa Grigorie din Măhaci. Monument de limbă veche românească, publicat și studiat de B.P. Hadeu în „Cuvinte din bătrîni”.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
códex, codexuri s. n. (Înv.) Codice; cod. ◊ Codex Neagoeanus = culegere manuscrisă de texte populare, traduse în românește în a doua jumătate a sec. 16. A fost copiat în 1620 de popa Ioan Românul (Vlahul) din Sînpetru, jud. Hunedoara. Cuprinde: Alexandria, Floarea darurilor și Rodjanicul. Codex Sturdzanus = manuscris miscelaneu din sec. 16, cuprinzând legendele apocrife hagiografice, apocaliptice etc., copiat între 1580 și 1619 de către popa Grigore din Măhaci. A fost publicat și studiat de B.P. Hașdeu în Cuvinte din bătrâni, fiind unul dintre monumentele de limbă veche românească. ◊ Codex Sinaiticus = manuscris din sec. 4 d. Hr., descoperit la m-rea Sf. Ecaterina din Sinai. Cuprinde întreg Noul Testament în limba greacă. – Din lat. codex, -cis.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink