COCȚIUNE s. f. (Fam.) Fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale în scopul extragerii principiilor active pe care le conțin; medicament astfel obținut. – Din fr. coction.

cocțiune sf [At: DEX² / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr coction] (Fam) 1 Fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale în scopul extragerii principiilor active pe care le conțin. 2 Medicament obținut prin cocțiune (1). 3 (Rar) Digestie a alimentelor în stomac.

COCȚIUNE, cocțiuni, s. f. (Fam.) Fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale în scopul extragerii principiilor active pe care le conțin; medicament astfel obținut. – Din fr. coction.

COCȚIUNE s.f. Fierbere, coacere. ♦ Digestie a alimentelor în stomac. [Cf. fr. coction, lat. coctio < coquere – a coace].

COCȚIUNE s. f. 1. fierbere, coacere. ◊ fierbere a frunzelor, florilor etc. de plante medicinale pentru extragerea principiilor active conținute; medicament astfel obținut. 2. digestie a alimentelor în stomac. (< fr. coction, lat. coctio)

COCȚIUNE ~i f. Digestie a alimentelor în stomac. /<fr. coction

*cocțiúne f. (lat. cóctio, -ónis, coacere. V. decoct). Acțiunea de a coace. Med. Digestiunea alimentelor în stomah.

cocțiune (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. cocțiunii

cocțiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. cocțiunii

cocțiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. cocțiunii; pl. cocțiuni