opțiuni
  • info

10 definiții pentru pocâlti

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCÂLTI, pocâltesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. – Et. nec.

POCÂLTI, pocâltesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. – Et. nec.

pocâlti vir [At: LM / Pzi: ~tesc / E: nct] (Îvr) 1-2 A flămânzi peste măsură. 3-4 A slăbi și a-și pierde puterea din cauza alimentației insuficiente.

cocâlti v vz pocâlti

POCÎLTI, pocîltesc, vb. IV. Refl. (Popular) A slăbi tare, a-și pierde toate puterile; a fi epuizat de foame. V. hămesi. Lupii te-ar mînca Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497.

cocîltésc, V. pocîltesc.

pocîltésc (mă) v. refl. (cp. cu vsl. poklati, a ucide, d. klati-kalion, a împunge; sîrb. poklati, a ucide, rus. pokolĭetĭ, a muri). Îs doborît, îs lihnit, nu maĭ pot: pocîltit de foame. Boziĭ pocîltițĭ de cĭorchine oacheșe (Munt. vest. CL. 1910, jubilar, 203). – În Olt. Munt. vest pocîltit, în Munt. est cocîltit, în Mold. cohîltit, în Bucov. Mold. nord pocotit (NR. Pop. 6, 486). V. upesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pocâlti (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pocâltesc, 3 sg. se pocâltește, imperf. 1 sg. mă pocălteam; conj. prez. 3 să mă pocâltesc, 3 să se pocâltească; imper. 2 sg. afirm. pocăltește-te; ger. pocăltindu-mă

pocâlti (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pocâltește, imperf. 3 sg. se pocâltea; conj. prez. 3 să se pocâltească

pocâlti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocâltesc, imperf. 3 sg. pocâltea; conj. prez. 3 sg. și pl. pocâltească

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pocîlti (pocîltesc, pocîltit), vb. – A se deșela, a se speti. Probabil din sl. pochilŭ „încovoiat”, dacă nu ne înșelăm glosîndu-l așa. Se folosește aproape exclusiv în expresia pocîltit de foame, pe care dicționarele o glosează de obicei „sleit de foame”. După Cihac, II, 268 și Scriban, din sl. poklati „a ucide”, dar der. este greoaie. – Der. pocîlteală, s. f. (anemie, demobilizare).

Intrare: pocâlti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pocâlti
  • pocâltire
  • pocâltit
  • pocâltitu‑
  • pocâltind
  • pocâltindu‑
 singular plural
  • pocâltește
  • pocâltiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pocâltesc
 (să)
  • pocâltesc
  • pocâlteam
  • pocâltii
  • pocâltisem
a II-a (tu)
  • pocâltești
 (să)
  • pocâltești
  • pocâlteai
  • pocâltiși
  • pocâltiseși
a III-a (el, ea)
  • pocâltește
 (să)
  • pocâltească
  • pocâltea
  • pocâlti
  • pocâltise
plural I (noi)
  • pocâltim
 (să)
  • pocâltim
  • pocâlteam
  • pocâltirăm
  • pocâltiserăm
  • pocâltisem
a II-a (voi)
  • pocâltiți
 (să)
  • pocâltiți
  • pocâlteați
  • pocâltirăți
  • pocâltiserăți
  • pocâltiseți
a III-a (ei, ele)
  • pocâltesc
 (să)
  • pocâltească
  • pocâlteau
  • pocâltiră
  • pocâltiseră
cocâlti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pocâlti, pocâltescverb

  • 1. învechit regional A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: slăbi
    • format_quote Lupii te-ar mînca Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.