4 definiții pentru cocârlău

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocârlău sn [At: VICIU, GL. / E: mg kukorló „colibă, bordei”] (Mgm; reg) Parte despărțită din grajd în care se închid vițeii.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocârlău, cocârlaie, s.n. (reg.) partea despărțită din grajd, unde se închid vițeii.

cocârlău, s.m. – (reg.) Melc (cu cochilie); cuculbău (ALRRM, 1973: 582). – Din cocârlă.

cocârlău, s.m. – Melc (cu cochilie); cuculbău (ALR 1973: 582). – Din cocârlă „încovoietură, spirală” (< sl. kouca „cârlig”, srb. kukara „cârlig la plug”).

Intrare: cocârlău
cocârlău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocârlău
  • cocârlăul
  • cocârlău‑
plural
  • cocârlaie
  • cocârlaiele
genitiv-dativ singular
  • cocârlău
  • cocârlăului
plural
  • cocârlaie
  • cocârlaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)