15 definiții pentru cuconiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCONIȚĂ, cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconiță, coniță s. f.] – Cucoană + suf. -iță.

CUCONIȚĂ, cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconiță, coniță s. f.] – Cucoană + suf. -iță.

cuconiță sf [At: DA / V: coc~ / Pl: ~țe / E: cucoană + -iță] 1-2 (Șhp) Cucoană (6) (tânără).

CUCONIȚĂ, cuconițe, s. f. (Și în forma coconiță sau prescurtat, familiar, coniță; pe cale de dispariție) Diminutiv al lui cucoană. 1. v. cucoană (1). Coniță!... Veniți aici la lumină. SEBASTIAN, T. 245. Coconiță... dumneata ai luat un capriț drept amor. NEGRUZZI, S. I 25. 2. v. cucoană (2). Aflînd că boierul nu este acasă și văzînd pe cuconița într-un cerdac... – începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180. Coniță-mare = cucoană-mare. Spuneați că vă duceți mîine la ceai la conița-mare. CAMIL PETRESCU, T. II 138. – Variante: coniță, coconiță s. f.

COCONIȚĂ s. f. v. cuconiță.

CONIȚĂ s. f. v. cuconiță.

coconită f. cocoană tânără, titlu de onoare dat tinerelor fete de burghezi sau de nobili.

coconíță f., pl. e (d. cocoană, ca și ngr. kokkonitsa). Fam. Cocoană tînără. Domnișoară. – Maĭ fam. coniță. – În est cu-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuconiță s. f., g.-d. art. cuconiței; pl. cuconițe

cuconiță s. f., g.-d. art. cuconiței; pl. cuconițe

cuconiță s. f., g.-d. art. cuconiței; pl. cuconițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: cuconiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuconiță
  • cuconița
plural
  • cuconițe
  • cuconițele
genitiv-dativ singular
  • cuconițe
  • cuconiței
plural
  • cuconițe
  • cuconițelor
vocativ singular
  • cuconiță
  • cuconițo
plural
  • cuconițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coconiță
  • coconița
plural
  • coconițe
  • coconițele
genitiv-dativ singular
  • coconițe
  • coconiței
plural
  • coconițe
  • coconițelor
vocativ singular
  • coconiță
  • coconițo
plural
  • coconițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coniță
  • conița
plural
  • conițe
  • conițele
genitiv-dativ singular
  • conițe
  • coniței
plural
  • conițe
  • conițelor
vocativ singular
  • coniță
  • conițo
plural
  • conițelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuconiță, cuconițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui cucoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Coniță!... Veniți aici la lumină. SEBASTIAN, T. 245. DLRLC
    • format_quote Coconiță... dumneata ai luat un capriț drept amor. NEGRUZZI, S. I 25. DLRLC
    • format_quote Aflînd că boierul nu este acasă și văzînd pe cuconița într-un cerdac... începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180. DLRLC
    • 1.1. Coniță-mare = cucoană-mare. DLRLC
      • format_quote Spuneați că vă duceți mîine la ceai la conița-mare. CAMIL PETRESCU, T. II 138. DLRLC
etimologie:
  • Cucoană + sufix -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.