2 intrări
16 definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COCONI vb. IV v. cuconi.
COCONI vb. IV v. cuconi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
COCONI vb. IV v. cuconi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCONI, cuconesc, vb. IV. 1. Tranz. A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. Refl. (Depr.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconi vb. IV] – Din cucon, (2) și din cucoană.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
coconesc1, ~ească a vz cuconesc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coconesc2, ~ească [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: cuc~ / Pl: ~ești / E: cocon1 + -esc] 1 a De copil Si: copilăresc. 2 a Boieresc. 3 sfa Dans nedefinit mai îndeaproape. 4 Melodia pe care se dansează.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coconi2 v vz cuconi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coconi1 v vz cuconi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuconi [At: DA / V: coc~ / Pzi: ~nesc / E: cucoană] 1 vt A se adresa cuiva cu termenul „cucoană, cucon”. 2 vr (Dep) A-și da aere (de cucoană).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCONI, cuconesc, vb. IV. 1. (Tranz.) A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. 2. (Refl.) A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [Var.: coconi vb. IV] – Din cucon, (2) și din cucoană.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
CUCONI, cuconesc, vb. IV. (Și în forma coconi învechit, uneori cu nuanță disprețuitoare) 1. Tranz. A se adresa cuiva cu «cucoane». Da ce nu șezi, cucoane Nicule?... – Mări, nu-l mai tot cuconi, că s-a diochea! ALECSANDRI, T. I 42. 2. Refl. A-și da aere (sau ifose) de cucoană (sau de boier), a se îngîmfa. Iar s-a cuconit Florica. ALECSANDRI, T. 198. – Variantă: coconi vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CUCONI ~esc tranz. (persoane) A numi cu termenul de „cucoană” sau „cucoane”. /Din cucoană
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CUCONI mă ~esc intranz. 1) A căpăta maniere de cucon sau de cucoană. 2) A se comporta ca un cucon sau ca o cucoană. /Din cucoană
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coconì v. a da titlu de cocon: nu-l mai tot coconi AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) coconésc v. tr. (d. cocon, cocoană). Fam. Daŭ titlu de cocon, de cocoană: ĭa nu-l maĭ coconi atîta! V. refl. Mă boĭeresc, îmĭ daŭ aere de cocoană: răŭ s’a coconit mitocanca asta! – În est cu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuconi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconesc, 3 sg. cuconește, imperf. 1 cuconeam; conj. prez. 1 sg. să cuconesc, 3 să cuconească corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuconi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconesc, imperf. 3 sg. cuconea; conj. prez. 3 să cuconească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuconi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuconesc, imperf. 3 sg. cuconea; conj. prez. 3 sg. și pl. cuconească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cuconi, cuconescverb
- 1. A se adresa cuiva cu termenul de „cucoană, cucoane”. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Da ce nu șezi, cucoane Nicule?... – Mări, nu-l mai tot cuconi, că s-a diochea! ALECSANDRI, T. I 42. DLRLC
-
- 2. A-și da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îngâmfa
- Iar s-a cuconit Florica. ALECSANDRI, T. 198. DLRLC
-
etimologie:
- cucon DEX '09 DEX '98
- cucoană DEX '09 DEX '98