coconet² sns vz cuconet²

coconet¹ sn vz cuconet¹

COCONET sbst. col. COCON. Toți coconii, mulțime de coconi.

COCONET s. n. v. cuconet.

coconét n., pl. urĭ (d. cocoană). Fam. Reuniune de cocoane, totalitatea cocoanelor. – În est cu-.

coconete sm vz coconeț

coconeț, ~eață [At: VICIU, GL. / V: ~ete sm / Pl: (3) ~i / E: ns cf gogoneț, gogon] 1 a Rotund, plin și tare. 2 (Îs) Prune ~e (sau gogonețe) Corcodușe. 3 sm (Reg; lpl) Aluat de făină cu ouă. 4 sm (Reg) Instrument pentru ținerea fusului când se deapănă firul. 5 sm (Bot; reg) Zbârciog (Morchella conica).

cuconet sn [At: JIPESCU, O. 16 / V: coc~ / Pl: ~uri / E: cucoană + -et] 1-2 (Fam; șdp) (Mulțime de) cucoane (6).

❍ COCONEȚ sbst. Trans. Bulz.

CUCONET, cuconeturi, s. n. (Și în forma coconet, cu înțeles colectiv; disprețuitor) Mulțime de cucoane. Studenții făcuseră scandal la teatru, unde cuconetul juca în spectacole... pe limba franțuzească. PAS, Z. II 66. Fusese însurat printr-un complot... al coconetului. C. PETRESCU, Î. II 213. ♦ (La pl.) Cucoane. Unde sînt cuconeturile de la Crucea Roșie, care se fîțîiau gătite pe podul Mogoșoaiei? PAS, Z. II 113. Copii de care... au să poarte grijă coconeturile cu baluri, tombole și țoale mofturile. C. PETRESCU, Î. II 125. – Variantă: coconet s. n.

CUCONET, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane. [Var.: coconet s. n.] – Din cucoană + suf. -et.

CUCONET ~uri n. pop. Mulțime de cucoane. /cucoană + suf. ~et

cuconet (multe cucoane) (fam.) s. n., pl. cuconeturi

cuconet (fam.) s. n., pl. cuconeturi

cuconet s. n., pl. cuconeturi

coconet, -eață, adj. și s.m. (reg.) 1. (adj.) rotund, plin și tare; gogoneț, goldan. 2. (s.m.) aluat de făină cu ouă; bighilușe. 3. instrument de ținere a fusului pentru depănarea firului de pe el.