cocoloși [At: ANON. CAR. / V: ~ozi / Pzi: ~șesc / E: cocoloș] 1-2 vtr A (se) face cocoloș (1). 3 vr (D. vietăți) A se ghemui. 4 vr (Pex; d. vietăți) A se culca. 5 (Îe) A ~ cuiva vorba A răstălmăci vorbele, pentru a scăpa cu minciuna. 6 (Îae) A face pe cineva să se încurce. 7 (Îe) A o ~ A nimeri prost. 8-9 vt A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva Si: a mușamaliza. 10 vt (Pfm; mai ales d. copii) A răsfăța. 11-12 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 13 vt (Nob) A face ceva la repezeală și rău Si: a încurca.

COCOLOȘI, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, de greșeli etc.; a ascunde, a acoperi fapte reprobabile; a mușamaliza. De data aceasta scandalul n-a mai putut fi cocoloșit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/6. 2. Tranz. (Mai ales despre copii) A răsfăța, a răzgîia, a cocoli. 3. Refl. (Despre persoane) A se înveli, a se înfășură în prea multe haine; a se înfofoli, a se încotoșmăna. Iarna se cocoloșea într-o bundă cu blană lățoasă, vara însă îți rămîneau ochii la el de frumos ce era îmbrăcat. DELAVRANCEA, H. T. 38. ◊ Tranz. Avea grijă să-i pună șoșonii în picioare și să-l cocoloșească bine în palton. PAS, Z. I 143. 3. Tranz. A face (ceva) cocoloș, a face ghem, mototol. Căpitanul cocoloșea necăjit cîteva hîrtii de 20 [de lei]. DELAVRANCEA, S. 123. Apucă hîrtia, o rupse încet în două, apoi în patru, cocoloși cele patru bucăți în palmă, le băgă în buzunar, apoi se ridică și stete nedumirit înaintea mea. SLAVICI, O. I 100. [Tulburarea] aceasta ii venea de la un petec de hîrtie cocoloșită, telegramă. ce-i fusese trimisă în chiar dimineața acelei zile. MACEDONSKI, O. III 16.

A SE COCOLOȘI se ~ește intranz. A se face cocoloș. /Din cocoloș

A COCOLOȘI ~esc tranz. 1) A face să se cocoloșească. 2) (fapte reprobabile) A tăinui în mod intenționat, prezentând într-o lumină favorabilă; a mușamaliza. 3) (mai ales copii) A îmbrăca în haine multe și groase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a încotoșmăna. /Din cocoloș

cocoloșí v. 1. a face cocoloș, a mototoli: a cocoloși hârtia; 2. fig. a acoperi, a ascunde (o faptă rea).

COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț¹, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic și compact de făină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. [Pl. și: (m.) cocoloși] – Formație onomatopeică.

cocoloașă sf vz cocoloș

cocoloațe sfp vz cocoloș

cocoloș sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~oașă sf, gogo~, gogoliu sm / Pl: ~oașe, (rar) ~uri, ~i / E: pbl fo] 1 Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică Si: boț¹, bulgăre, bulz, ghemotoc, gogoloi, mototol. 2 Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. 3 (Spc) Cocoloș (1) făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care se bagă brânză sau urdă Si: boț, dodoc. 4 (Pex) Cocoloș (1) de cârpe, de hârtie întrebuințat ca dop. 5 (Bot; reg; pan) Cartof (1). 6 (Bot; reg) Știulete necurățat de boabe. 7 Umflătură.

cocolozi v vz cocoloși

COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț¹, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. [Pl. și: (m.) cocoloși] – Probabil formație onomatopeică.

COCOLOAȘĂ s. f. v. cocoloș.

COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. 1. Bucată dintr-o substanță (moale sau comprimabilă) căreia i s-a dat o formă aproape sferică; boț, bulgăr, mototol, ghemotoc.- Se zbenguiau... aruncîndu-și cocoloașe de hîrtie. PAS, Z. I 266. Frămintă cocoloașe de pîine. C. PETRESCU, C. V. 65. Marioara tăcea și pufnea din cînd în cînd spre Titu și-l bombarda cu cocoloașe de pîine. REBREANU, R. I 27. De capătul sforii leagă un cocoloș bun de alviță. ȘEZ. I 91. 2. Bulz făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care se pune brînză sau urdă și căruia i se dă o formă rotundă; boț, urs. 3. Bulgăre mic de făină, de mălai, de griș etc. care rămîne mai tare într-o mîncare care nu a fost bine amestecată sau fiartă. Mămăligă cu cocoloașe. – Pl. și: (s. m.) cocoloși. – Variantă: cocoloașă (SLAVICI, N. I 258) s. f.

COCOLOȘ ~oașe n. 1) Bucată nu prea mare sferică dintr-un material; boț; ciuculete. ~ de hârtie. ~ de lut. 2) Bulgăre de făină sau crupe, rămas nefiert într-o mâncare; bol; bulz. 3) Boț de mămăligă fierbinte în care s-a pus brânză de oi; bulz. /Onomat.

cocoloș n. 1. ceva rotund și ghemuit: cocoloș de ceară, de zăpadă; 2. brânză înfășurată în mămăligă și coaptă pe cărbuni; 3. Mold. porumb necurățat. [Tras dintr’un primitiv coc sau gog, care exprimă o masă rotunjită și care e reprezentat românește, în afară de cocoloș sau gogoloș, de cocoașă și gogoașă, de gogon (cu derivatele gogonat, gogoneț)].

cocolóș (vest) și gogolóș (est) m. și n., pl. oașe (din răd. coco și gogo ca’n cocă, cocolan, cocolesc, cocoașă, gogoașă, goagă, care e rudă cu boboc, buburuz ș.a.). Bulz, boț, mototol (de zăpadă, de pîne, de hîrtie): copiiĭ se bat cu cocoloșĭ de zăpadă. Buburuz rămas neamestecat în mămăliga răŭ preparată: mămăligă cu cocoloșĭ. Bulz de mămăligă ferbinte umplu cu brînză de burduf (V. urs). Chist sebaceŭ. Vest. Rar. Ștulete. A face cocoloș, a cocoloși, a mușamaliza. – În est și totolóș (Șez. 7, 75) și gogoloț.^[1]

cocoloșésc v. tr. (d. cocoloș). Vest. Fac cocoloș, mototolesc, boțesc. Fig. Fac mușama. acoper o faptă rea.

totolóț, V. cocoloș.

cocoloși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșesc, 3 sg. cocoloșește, imperf. 1 cocoloșeam; conj. prez. 1 sg. să cocoloșesc, 3 să cocoloșească

cocoloși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșesc, imperf. 3 sg. cocoloșea; conj. prez. 3 să cocoloșească

cocoloși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșesc, imperf. 3 sg. cocoloșea; conj. prez. 3 sg. și pl. cocoloșească

!cocoloș s. n., pl. cocoloașe

cocoloș s. n. / s. m., pl. cocoloașe/cocoloși

cocoloș s.n. / s.m., pl. n. cocoloașe / m. cocoloși

cocoloș, -și.

COCOLOȘI vb. v. boți, încotoșmăna, înfofoli, mototoli, șifona.

COCOLOȘI vb. v. mușamaliza.

COCOLOȘI vb. a mușamaliza, (prin Olt.) mitocosi. (Vrea să ~ niște nereguli.)

cocoloși vb. v. BOȚI. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI. MOTOTOLI. ȘIFONA.

COCOLOȘ s. 1. v. bulgăre. 2. v. bulz. 3. v. ghemotoc.

COCOLOȘ s. 1. bulgăre, (reg.) bruș, (Transilv. și Ban.) surducă. (Un ~ de pămînt.) 2. boț, bulz, (pop.) golomoz, (reg.) dodoc, gîscă, urs, (prin Mold.) totoloț. (Un ~ de mămăligă.) 3. ghemotoc, mototol, (reg.) boboloș, tomoașă, (Olt. și Munt.) toltoașă. (A făcut hîrtia ~.)