2 intrări
36 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- enciclopedice (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COCOARĂ s. f. v. cocor.
COCOARĂ s. f. v. cocor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
cocoară1 sf [At: MARIAN, O. II, 346 / V: cuc~ / Pl: ~re / E: cocor] (Reg) 1 Cocor1 (4). 2 Femelă a cocorului. 3 Cocor1 (1). 4-5 (Fig) Cal sau bou slab și urât.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cocoară2 sf vz cocor1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCOARĂ, cocoare, s. f. (Regional) Cocor. Lumina lui april veni pe aripele cocoarelor și rîndunelelor, aducînd multe frumuseți. SADOVEANU, O. IV 52. – Variantă: cucoară (IOSIF, PATR. 25, ALECSANDRI,P. III 7) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCOR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). [Var.: cucor s. m., cocoară, cucoară s. f.] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COCOR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). [Var.: cucor s. m., cocoară, cucoară s. f.] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CUCOARĂ s. f. v. cocor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCOARĂ s. f. v. cocor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
CUCOR s. m. v. cocor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCOR s. m. v. cocor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
CUCOR s. m. v. cocor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cocor1 sm [At: CALENDARIU (1814), 84 / V: cuc~, ~oară, cucoară sf / Pl: ~i / E: srb kokori, kokora „creț”] 1 Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). 2 (Îvp) Fire de grâu necosite. 3 (Lpl) Tip de dantelă. 4 (Îf cocoară) Pene sclipitoare din coada cocoșului. 5-6 (Lpl) Fire de păr creț sau pene din coada rățoiului, purtate de femei deasupra urechilor, atârnând spre față. 7 (Pex; lpl) Păr al femeilor aranjat în forma penelor rotunde din coada rățoiului. 8 (Orn; îc) ~ -mic sau ~ -cu-capul-alb Pasărea Antropoides virgo. 9 Despărțitoare a lanurilor de grâu Si: ciuhă, mișană, momâie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucoară sf vz cocor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucor1 sm vz cocor1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCOR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul lung și drept, cu gîtul și picioarele lungi și cu penele cenușii; zboară de obicei în stoluri alcătuind un unghi ascuțit (Grus cinerea). Pribegeau înspre zori trei cocori. TOMA, C. V. 80. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, – Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, V. 73. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. EMINESCU, O. IV 378. – Variantă: cucor (NEGRUZZI, S. II 56) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCOARĂ s. f. v. cocoară.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCOR ~i m. Pasăre migratoare, cu gâtul și picioarele lungi, de culoare cenușie, cu o pată roșie pe cap și cu penele în formă de seceră la vârful aripilor. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cocor m. 1. pasăre călătoare din clasa picioroangelor, cu ciocul și gâtul foarte lungi; călătorind, cocorii formează un triunghiu deschis și cântă neîncetat (Grus cinerea); 2. pl. (Banat) specie de dantelă; 3. momâie de secerător. [Cf. gr. mod. KOKKÓRI, cocoș, care e sensul primitiv (v. cocorei): cocorii au pe ceafă un moț de pene care aduce cu creasta cocoșului; v. cocostârc].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucoară f. Mold. cocor: cucoarele ’n șiruri sburând spre orizon AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cocór m. (ngr. kokkóri și kókkoras, cocoș [V. cocoș și Bern. la kokora]). O pasăre călătoare cenușie de aceĭașĭ formă cu barza, dar ceva maĭ mare (grus cinérea). Cînd călătoresc, cocoriĭ zboară așezațĭ în formă de unghĭ. – În est cocoară, f., pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cucoáră, V. cocor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cocor2 (pasăre) s. m., pl. cocori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cocor1 (cucui) (reg.) s. n., pl. cocoruri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cocor s. m., pl. cocori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cocor s. m., pl. cocori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cocor, pl. cocori
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cocor, -ri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COCOARĂ s. v. narcisă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cocoară s. v. NARCISĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COCOR s. (ORNIT.; Grus grus) (reg.) golie, (Ban.) gruie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COCOR s. v. buclă, cârlionț, creț, inel, ondulație, ondulă, val, zuluf.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COCOR s. (ORNIT.; Grus grus) (reg.) golie, (Ban.) gruie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cocor s. v. BUCLĂ. CÎRLIONȚ. CREȚ. INEL. ONDULAȚIE. ONDULĂ. VAL. ZULUF.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cocor (cocori), s. m. – Pasăre migratoare (Grus cinerea). – Var. cocoară (-ori), s. f. (pană, penaj; model de broderie; stîlp, semn de hotar). – Megl. cocor. Sl. kokorĭ, kokora „creț” (Drăganu, Dacor., V, 341; DAR), nume care s-a dat cocorului datorită moțului său care pare încrețit. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, este legat de lat. ciconia; pentru Cihac, II, 494, der. din mag. Diferențierea semantică între m. și var. sa f. nu este absolută, confundîndu-se frecvent. – Der. cocorat, adj. (cu picioarele lungi; creț); cocorăței, s. m. pl. (narcisă, Narcissus peoticus); cocoreț, adj. (Olt., mîndru, trufaș); cocoroși (var. încocora, cocoroșa), vb. (a face să se mîndrească; a face curte), cf. bg. kokorjă se. – Comp. cocobarză, s. f. (Trans., barză); cocostîrc, s. m. (barză), cu stîrc, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 107 și Pușcariu, Lr., 22 (cf. alb. sterkoko, din sl. strŭkŭ).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cocor2, cocoruri, s.n. (reg.) umflătură la cap, cucui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cocor1, cocori, s.m. (reg. la pl.) 1. fire de păr creț sau pene din coada rățoiului; părul femeilor aranjat cu penele rățoiului. 2. fire de grâu necosite. 3. specie de dantelă; horbotă, cipcă, cârligei. 4. momâie, ciuhă, mișană care desparte lanurile de grâu.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCOR figură acrobatică executată de o formație de avioane sau parașutiști în cădere liberă, imitând un stol de cocori.
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
COCÓR (< sl.) s. m. Pasăre călătoare din ordinul gruiformelor care trăiește în toate regiunile temperate și tropicale (cu excepția Americii de Sud). Are gîtul și picioarele foarte lungi și scoate strigăte puternice, datorită traheii mult alungite, cu traiect sinuos. În România trăiesc două specii: c. mare (Grus grus) și c. mic (Anthropoides virgo), cu un smoc de pene albe înapoia ochilor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Cocorii lui Ibycos duc pe aripile lor o poveste frumoasă ce le-a făcut cuib trainic în rîndul exprestilor celebre. Surprins la drumul mare de o bandă de ucigași, poetul grec Ibycos (secolul al VI-lea î.e.n.) a fost omorît și jefuit. Înainte de a-și da sufletul, poetul a ridicat ochii la cer și, zărind un cîrd de cocori, i-a conjurat să-l răzbune. Cîtva timp după crimă, ucigașii aflîndu-se la teatrul din Corint (teatrele din Grecia antică erau sub cerul liber) au văzut deodată niște cocori care zburau deasupra capetelor spectatorilor. În bătaie de joc, unul dintre ei a zis: „Uite martorii lui Ibycos, au venit să-l răzbune!” Asasinatul ajunsese între timp la urechile corintienilor, așa că aceste cuvinte au dat de bănuit. Ucigașii au fost astfel prinși, judecați și condamnați la moarte. Și a rămas o vorbă: cocorii lui Ibycos, spre a pomeni de niște martori sau probe, care apar pe neașteptate. Marele poet german Fr. Schiller are o poezie intitulată Cocorii lui Ibycos: Sieh ! da, sieh ! da, Timotheus !/ Die Kraniche des Ibycus! (lată, iată, Timotei/ Cocorii lui Ibycos!). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
cocor, cocori s. m. (intl.) 1. hoț care operează în mai multe zone. 2. escroc sentimental.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cocoară, cocoaresubstantiv feminin
- 1. Cocor. DLRLCsinonime: cocor
- Lumina lui april veni pe aripele cocoarelor și rîndunelelor, aducînd multe frumuseți. SADOVEANU, O. IV 52. DLRLC
-
cocor, cocorisubstantiv masculin
- 1. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pribegeau înspre zori trei cocori. TOMA, C. V. 80. DLRLC
- Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, – Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, V. 73. DLRLC
- Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. EMINESCU, O. IV 378. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09