15 definiții pentru coclauri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCLAURI s. n. pl. Locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate; locuri prăpăstioase. [Pr.: -cla-uri] – Et. nec.

COCLAURI s. n. pl. Locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate; locuri prăpăstioase. [Pr.: -cla-uri] – Et. nec.

coclauri smp [At: ȘEZ. XXXII, 15 / V: (sg refăcut) ~r sn, (sg refăcut) ~ră sf, (sg refăcut) cotlaur sm, ~lâu~ / P: ~la-uri / E: nct] 1-2 Locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate. 3 Locuri prăpăstioase. corectat(ă)

COCLAURI s. n. pl. Locuri rîpoase, prăpăstioase, pustii, pe unde se umblă cu greutate. Cine știe dacă voi mai avea prilejul de a-ți mai face versuri de acum înainte; mîni plec pe coclauri. HOGAȘ, M. N. 49. Toată noaptea am visat numai prăpăstii și coclauri. VLAHUȚĂ, O.A. II 180. Ai purtat ciubotele... și le-ai scrombăit pe la jocuri și prin toate corhanele și coclaurile. CREANGĂ, 106. ◊ Expr. A umbla pe coclauri = a umbla haimana.

COCLAURI n. pl. Locuri pustii și prăpăstioase. ◊ A umbla pe ~ a umbla fără rost; a vagabonda. /Orig. nec.

coclaură f. Mold, loc anevoie de umblat, râpă prăpăstioasă: nu vedeți în ce păcat de coclaură trăiți AL. [Origină necunoscută].

cocláŭ n. și (ob.) pl. cocláurĭ (cp. cu bg. rus. kotlovina, vale închisă. V. cotlon). Est. Locurĭ prăpăstioase și neumblate: haĭtele de lupĭ pe coclaŭ (V. I. Popa, Univ. 18, Ian. 1937; 5), să horhăĭesc coclaurile (Hogaș, VR. 1909, 8, 228), coclaurile fioroase (A. Frunză, ib. 1922, 7, 80), pin cele coclaurĭ (Caraivan, Neam. Rom. Lit. 2, 808), pin coclaurile munților, a umbla pe dealurĭ și coclaurĭ. V. buhazurĭ, horaiță, meleagurĭ, podgheazurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coclauri (desp. co-cla-uri) s. n. pl.

coclaură s. n., pl. coclauri (sil. -cla-uri)[1]

  1. Eroare în original [coclaură s. n.]. Probabil, sg. coclau sau coclaur... dacă este s.n. — claudia

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coclauri, s.m., pl. – Hârtoape, locuri prăpăstioase: „Nici dracu nu umbla pe care coclauri umblau ei” (Bilțiu, 1994: 304). – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA); comp. cu rus. kotlovina „vale închisă” (Scriban).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

coclauri s. n. pl. ascunzătoare a unei bande de hoți.

Intrare: coclauri
  • silabație: co-cla-uri info
substantiv neutru (N91)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • coclauri
  • coclaurile
genitiv-dativ singular
plural
  • coclauri
  • coclaurilor
vocativ singular
plural
coclaur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cotlaur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coclâuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coclaură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coclauri, coclaurisubstantiv neutru plural

  • 1. Locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate; locuri prăpăstioase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cine știe dacă voi mai avea prilejul de a-ți mai face versuri de acum înainte; mîni plec pe coclauri. HOGAȘ, M. N. 49. DLRLC
    • format_quote Toată noaptea am visat numai prăpăstii și coclauri. VLAHUȚĂ, O.A. II 180. DLRLC
    • format_quote Ai purtat ciubotele... și le-ai scrombăit pe la jocuri și prin toate corhanele și coclaurile. CREANGĂ, A. 106. DLRLC
    • chat_bubble A umbla pe coclauri = a umbla haimana. DLRLC
      sinonime: vagabonda
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.