COCINĂ, cocini, s. f. Adăpost sau coteț pentru porci. ♦ Cameră, locuință foarte murdară și neîngrijită. – Din bg., sb. kočina.

cocină sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ni / E: bg кочина, srb kočina] 1-2 Adăpost sau coteț pentru porci. 3-4 Cameră sau locuință foarte murdară și neîngrijită. 4 (Pes; reg; pan) Împletituri mari și puternice care se pun acolo unde apa e mai mare și curentul mai repede.

COCINĂ, cocini, s. f. Adăpost sau coteț pentru porci. ♦ Cameră, locuință, foarte murdară și neîngrijită. – Din bg., scr. kočina.

COCINĂ, cocini, s. f. Adăpost pentru porci; coteț. Dionis, care dormea cam greu, s-a trezit închis în cocină, cu porcii. GALACTION, O. I 86. Porcul, fugind, ajunge la cocină. ȘEZ. II 68.

COCINĂ ~e f. Adăpost din scânduri sau din piatră pentru păsări, porci etc.; coteț. [G.-D. cocinii] /<bulg., sb. koțina

cocină f. coteț, staul de porci. [Serb. KOČINA].

cócină f., pl. e (bg. kóčina, d. koček, coteț. V. coteț). Sud. Coteț de porcĭ.

cotșină sf vz cocină

cocină s. f., g.-d. art. cocinii; pl. cocini

cocină s. f., g.-d. art. cocinii; pl. cocini

cocină s. f., g.-d. art. cocinii; pl. cocini

cocină, pl. cocini

COCINĂ s. (pop.) porcăreață, (reg.) porcărie, (Mold. și Bucov.) coștereață, (Mold.) poiată. (~ de porci.)

COCINĂ s. (pop.) porcăreață, (reg.) porcărie, (Mold. și Bucov.) coștereață, (Mold.) poiată. (~ de porci.)

cocină (-ne), s. f. – 1. Coteț pentru porci. – 2. Împletitură de nuiele pentru prins pești. – Mr., megl. cocină. Bg., sb., cr. kočina (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Conev 81). Cf. coteț.

cocină, cocini s. f. 1. garsonieră. 2. cameră închiriată cu ora amanților. 3. încăpere murdară.