LINGUREÁ, -ÍCĂ, lingurele, s. f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuințată în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

LINGUREÁ s. (BOT.; Cochlearia officinalis) (reg.) lingura-Domnului, lingura-Maicii-Preceste.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LINGUREÁ s. v. furca-pieptului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lingureá/lingurícă (bot.) s. f., pl. linguréle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lingureá/lingurícă (anat.) s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink