COCHETĂRÍE, cochetării, s. f. Purtare, atitudine, mod de a se îmbraca (atrăgător) prin care o persoană caută să placă (altei persoane de sex opus). – Din fr. coquetterie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de the_catalin | Semnalează o greșeală | Permalink

COCHETĂRÍE ~i f. 1) Comportament cochet. 2) Dorința de a plăcea prin originalitatea exteriorului și a comportării. [Art. cochetăria; G.-D. cochetăriei; Sil. -ri-e] /<fr. coquetterie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COCHETĂRÍE s.f. Purtare inspirată de dorința de a plăcea unei persoane de sex opus. [Gen. -iei. / cf. fr. coquetterie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COCHETĂRÍE s. f. purtare inspirată de dorința de a plăcea unei persoane de sex opus. (< fr. coquetterie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cochetăríe s. f., art. cochetăría, g.-d. art. cochetăríei; pl. cochetăríi, art. cochetăríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cochetăríe f. (fr. coquetterie). Gustu de a fi cochet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink