2 intrări

O definiție

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cobzi, cobzesc v. t., v. r. v. cobzări.

Intrare: cobzire
cobzire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobzire
  • cobzirea
plural
  • cobziri
  • cobzirile
genitiv-dativ singular
  • cobziri
  • cobzirii
plural
  • cobziri
  • cobzirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cobzi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobzi
  • cobzire
  • cobzit
  • cobzitu‑
  • cobzind
  • cobzindu‑
singular plural
  • cobzește
  • cobziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cobzesc
(să)
  • cobzesc
  • cobzeam
  • cobzii
  • cobzisem
a II-a (tu)
  • cobzești
(să)
  • cobzești
  • cobzeai
  • cobziși
  • cobziseși
a III-a (el, ea)
  • cobzește
(să)
  • cobzească
  • cobzea
  • cobzi
  • cobzise
plural I (noi)
  • cobzim
(să)
  • cobzim
  • cobzeam
  • cobzirăm
  • cobziserăm
  • cobzisem
a II-a (voi)
  • cobziți
(să)
  • cobziți
  • cobzeați
  • cobzirăți
  • cobziserăți
  • cobziseți
a III-a (ei, ele)
  • cobzesc
(să)
  • cobzească
  • cobzeau
  • cobzi
  • cobziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)