2 intrări
5 definiții
Explicative DEX
cobzărit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cobzări] 1-3 Cobzărire (1-3).
cobzărit2, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cobzări] (D. oameni) 1-2 Căruia i se cântă din cobză (și i se iau bani pentru asta). 3 Care este amăgit cu vorbe foarte frumoase.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cobzări [At: DA ms / Pzi: ~resc / E: cobzar] 1 vi A cânta din cobză. 2 vi A se îndeletnici cu cântatul din cobză. 3 vt (Arg; înv; spc; d. băieți) A amăgi fetele cu vorbe frumoase.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
cobzărit s. n. sg. v. cobzăreală.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cobzări, cobzăresc I v. t. 1. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. a amăgi, a păcăli. II v. r. (d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cobzărit
cobzărit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: cobzări
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)