COBITÓR, -OÁRE, cobitori, -oare, adj. (În superstiții) Care cobește. – Cobi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) pop. (în superstiții) Care cobește; care crede că prevestește o nenorocire. /a cobi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cobitór adj. m., pl. cobitóri; f. sg. și pl. cobitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink