cobelciu m. Tr. părul femeilor legat și înfășurat în formă de coarne. [Lit. învârtit ca scoica melcului: v. cocobelciu].

cobélc și cobélcĭ, V. culbec și culcubăŭ.

culbéc (Mold. sud), colbéc, cobélc și cobélcĭ (nord) și culbécĭ, cubélcĭ (vechĭ) m. (met. din cĭubelc, ĭar acesta din belcĭug, adică „răsucit, spiralat”. V. culcubăŭ și curcubeŭ). O moluscă gasteropodă care poartă cu ĭa o scoĭcă spiralată (în Munt. melc). Anat. O parte din ăuntru urechiĭ. – În Ban. cucumelcĭ (V. melc).

culcubăŭ n., pl. ăĭe, cocobélcĭ și cobélcĭ n., pl. cĭurĭ (aceĭașĭ orig. ca culbec, culbecĭ). Trans. Peptănătură femeĭască în formă de coarne. – Și cuculbăŭ.

cobelci s.m. (înv.) păr de femeie făcut ca scoica melcului, învârtit, înfășurat astfel.