3 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobea sf [At: DN3 / P: ~be-a / Pl: nct / E: fr cobéa] Plantă agățătoare, originară din Mexic, cu flori albe sau albastru-violet.

COBEA s.f. (Bot.) Plantă agățătoare originară din Mexic, cultivată pentru florile sale mari, colorate în alb sau albastru-violet. [Pron. -be-a. / < fr. cobéa, cf. Cobo – botanist spaniol].

COBEA BE-A/ s. f. liană originară din Mexic, cultivată pentru florile sale mari, colorate în alb sau albastru-violet. (< fr. cobéa)

COBE, cobe, s. f. 1. Boală a găinilor care se manifestă prin apariția unei excrescențe cartilaginoase sub limbă; țâfnă. ♦ Găină care suferă de această boală. 2. (În superstiții) Pasăre care, prin strigătul sau prin cântul său, ar prevesti o nenorocire. ♦ P. gener. Ființă sau lucru care ar prevesti, ar aduce o nenorocire; piază rea; p. ext. ființă antipatică, nesuferită. – Din sl. kobĭ „geniu, augur”, bg. koba „semn rău”.

COBI, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. – Din bg. kobja, sb. kobiti.

cobe sf [At: GORJAN, H. II / V: coabă, coabe, cobie, co / Pl: ~ / E: vsl кобь] 1 (Pop; pex; șîs) ~-rea Pasăre care cobește (1). 2 (Pex) Ființă sau lucru care cobește (1). 3 (Pop; pex; îf cobie) Persoană care cobește (1) Si: cobitor. 4 (Pgn) Ființă diformă, ursuză și antipatică. 5 (Pop; pex; îf cobie) Copil neascultător și leneș. 6 (Reg; irn) Nesătul. 7 (Pop) Nenorocire. 8 (Reg; îf coabă) Prevestire rea. 9 (Mol) Țâfnă. 10 (Mol; pex) Pieliță de pe vârful limbii păsărilor bolnave de țâfnă. 11 (Mol; îe) Parcă are ~ Se spune despre o persoană care e răgușită. 12 (Gmi) Cioc. 13 (Mol; Buc; pex) Găină bolnavă de cobe (9) al cărei cârâit e considerat prevestire rea. 14 (Trs; dep; mpl; îf cobie) Găină bătrână și slabă.

cobi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~besc / E: bg кобя, srb kobiti] 1-2 vti A presimți că se va întâmpla ceva rău și a exprima acest fapt. 3 vti A prevesti că se va întâmpla ceva rău. 4 vti A meni să se întâmple ceva rău (cuiva). 5 vti A dori să se întâmple ceva rău (cuiva). 6 vti A da senzația că se va întâmpla ceva rău. 7 vti A invoca o nenorocire. 8 vti A răspândi o veste rea, o nenorocire. 9 vi (D. găinile bolnave de cobe) A scoate un cârâit trist și neplăcut sau a cânta cocoșește, fapt considerat a reprezenta o prevestire rea.

COBE, cobe, s. f. 1. Boală a găinilor care se manifestă prin apariția unei excrescențe cartilaginoase sub limbă; țâfnă. ♦ Găină care suferă de această boală. 2. (În superstiții) Pasăre care, prin strigătul sau prin cântul său, ar prevesti o nenorocire. ♦ P. gener. Ființă sau lucru care ar prevesti, ar aduce o nenorocire; piază-rea; p. ext. ființă antipatică, nesuferită. – Din sl. kobĭ „geniu, augur”, bg. koba „semn rău”.

COBI, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. – Din bg. kobja, scr. kobiti.

COBE, cobe, s. f. 1. Boală a găinilor și a gîștelor, care se manifestă prin apariția unei excrescențe cartilaginoase la vîrful limbii; țîfnă; p. ext. pielița de pe vîrful limbii găinilor care au această boală. Găinile s-au îmbolnăvit de cobe. ♦ Găină care suferă de această boală; (depreciativ) găină. Boierul, întristat, se uita galiș cum se duceau și păsările sale, și zise oftînd: Ducă-se și cobe și tot, numai bine că am scăpat de belea. CREANGĂ, P. 68. 2. (În superstiții) Pasăre (cucuvea, buhă, cuc, corb etc.) care, prin strigătul sau cîntecul său, ar prevesti o nenorocire. V. piază, augur. Glas de cobe.Plătise cu viața o dragoste ce-i cîntase întotdeauna pe umăr, ca o cobe. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 220. ♦ Orice ființă sau lucru care, după superstițioși, ar prevesti o nenorocire; piază rea; p. ext. ființă ursuză, antipatică, nesuferită. Mergi d-aici și nu mai mă boci pe cap, cobi! CARAGIALE, O. I 244. Cînd văzu el o așa nemetenie (= matahală) spurcată stînd ca o cobe rea în casa lui și pe tronul lui, un șarpe rece îi trecu prin sîn. ISPIRESCU, L. 206. 3. Fig. (Batjocoritor) Cioc, plisc, clonț. (Atestat în forma coabe) Baba iar iese iute în tindă și strigă [cocoșului]: Hîș! mînca-te-ar uliul să te mănînce! Da ce-ți este, de nu-ți ții coabea? SBIERA, P. 215. – Variantă: coabe s. f.

COBI, cobesc, vb. IV. Intranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău, a trage a rău. Mai bine să nu mai cobim, plîngîndu-l ca pe un mort. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. Voi de ciudă, voi de ură. Stați cobind acum sub șură. ALECSANDRI, P. I 207. ◊ Tranz. Noi, tată, nu-ți cobim moarte. PANN, P. V. II 89. Foicică, flori domnești, Plopule, de ce jelești? Au vro pacoste cobești, Ori de moarte mă vestești? TEODORESCU, P. P. 354.

COBE ~ f. 1) (la păsările domestice) Boală manifestată prin apariția unei excrescențe sub limbă. 2) Pasăre care suferă de această boală. 3) pop. (în superstiții) Ființă (sau lucru) care prevestește o nenorocire; piază rea. /<sl. kobi, bulg. koba

A COBI ~esc 1. intranz. pop. (în superstiții) A prevesti ceva rău. 2. tranz. (nenorociri) A stabili din timp prin deducție sau prin intuiție. /<bulg. kobja, sb. kobiti

cobe f. 1. pasăre care menește a rău: ca cobea ce ’ngână un cânt de veselie EM.; 2. Mold. țâfnă: cobea se face din setea mare; 3. fig. piază rea, om ursuz: păsări cobe sboară EM. [Slav. KOBĬ, augur].

cobì v. a meni a rău, a prevesti o nenorocire.

cobésc v. tr. și intr. (d. cobe, cobie; sîrb. kóbiti). Augurez (prezic) nenorocire, menesc a răŭ, fac a răŭ: cucuveaŭa ĭ-a cobit moarte (ceĭa ce e o credință falsă, căcĭ ĭa, cînd cîntă, anunță vreme bună). Găina asta cobește a cuțit, a stricat ceva orĭ mă plictisește cu cotcodăcitu și trebuĭe s’o taĭ.

cóbie f. (vsl. kobĭ, aŭguriŭ, condițiune, kobeniĭe, koblĭeniĭe, aŭguriŭ, auspiciŭ; sîrb. kob, întîlnire, soartă aŭguriŭ, prezicere; alb. kobă). Est. Pasăre funestă care menește a răŭ. Piază rea, om funest. Țîfnă, o boală a păsărilor cauzată de o peliță ca o unghie care li se face supt limbă, le împiedică de a bea și le face să țipe ca cum ar tuși. – În vest cobe, ființă funestă, și cóbie, boala păsărilor. Pe aĭurea și coabe, pl. cobĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cobe s. f., g.-d. art. cobei; pl. cobe

cobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobesc, 3 sg. cobește, imperf. 1 cobeam; conj. prez. 1 sg. să cobesc, 3 să cobească

cobe s. f., g.-d. art. cobei; pl. cobe

cobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobesc, imperf. 3 sg. cobea; conj. prez. 3 să cobească

cobe s. f., g.-d. art. cobei; pl. cobe

cobi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobesc, imperf. 3 sg. cobea; conj. prez. 3 sg. și pl. cobească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COBE s. 1. (MED. VET.) țâfnă, (pop.) moartea-găinilor. (Găină bolnavă de ~.) 2. piază rea, (prin Transilv. și Maram.) mărăsân. (E o ~ pentru el.)

COBI vb. (reg.) a soroci. (Nu mai ~ atâta!)

COBE s. 1. (MED. VET.) țîfnă, (pop.) moartea-găinilor. (Găină bolnavă de ~.) 2. piază rea, (prin Transilv. și Maram.) mărăsîn. (E o ~ pentru el.)

COBI vb. (reg.) a soroci. (Nu mai ~ atâta!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cobe (cobe), s. f.1. Pasăre pe care fantezia populară o consideră de rău augur: bufniță, huhurez, corb, cuc etc. – 2. Rău augur, semn rău, piază rea, indiciu al unei nenorociri. – 3. Boală a găinilor, țîfnă. – 4. Pasăre care suferă de această boală. – Var. cobie, coabă. Mr. cobă. Sl. cobĭ „augur” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 294; Cihac, II, 65; Meyer 193; DAR); cf. bg. koba, sb. kob(a), cek. kob.Der. cobăi (var. gobăi), vb. (a țipa păsările de noapte; a scoate strigăte lugubre); cobăit, s. n. (țipăt de pasăre de noapte); cobăit, adj. (care suferă de cobe); cobaie, s. f. (găină; pasăre), folosit cu nuanță depreciativă, cf. boală; cobăț, s. m. (uliu, Astur palumbarius, Astur nisus), cf. sb. kobac, rut. kobecĭ; cobar, adj. (care crede cu ușurință în semne rele, pesimist); cobi, vb. (a prevesti, a anunța nenorociri, a fi de rău augur; a plînge cu strigăte lugubre; a țipa găina bolnavă, prevestind nenorociri), cf. bg. kobjă, sb. kobiti, mr. cubire; cobit, s. n. (rău augur, piază rea); cobeală, s. f. (rău augur, piază rea); cobitor, adj. (de rău augur). Probabil din aceeași familie face parte cobie, s. f. (coccis; tîrtiță, noadă), poate datorită folosirii acesteia, cf. iadeș (după DAR, în legătură cu sb. kobila „noadă”).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cobi, cobesc, vb. intranz. – A prevesti ceva rău. – Din srb. kobiti (Scriban, DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COBAEA Cav., COBEA, fam. Polemoniaceae. Gen originar din America tropicală, cca 12 specii, volubile, glabre, înalte de 5-6 m în țara de origine cca 20 m. Frunze penat-compuse, cu cîrcei ramificați. Flori albe sau violete, campanulate.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cobi, cobesc v. i. a prevesti evenimente nefaste

Intrare: cobea
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobea
  • cobea
plural
genitiv-dativ singular
  • cobee
  • cobeei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cobe
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobe
  • cobea
plural
  • cobe
  • cobele
genitiv-dativ singular
  • cobe
  • cobei
plural
  • cobe
  • cobelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coabe
  • coabea
plural
  • coabe
  • coabele
genitiv-dativ singular
  • coabe
  • coabei
plural
  • coabe
  • coabelor
vocativ singular
plural
cove
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cobă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coa
  • coaba
plural
genitiv-dativ singular
  • coabe
  • coabei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cobi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobi
  • cobire
  • cobit
  • cobitu‑
  • cobind
  • cobindu‑
singular plural
  • cobește
  • cobiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cobesc
(să)
  • cobesc
  • cobeam
  • cobii
  • cobisem
a II-a (tu)
  • cobești
(să)
  • cobești
  • cobeai
  • cobiși
  • cobiseși
a III-a (el, ea)
  • cobește
(să)
  • cobească
  • cobea
  • cobi
  • cobise
plural I (noi)
  • cobim
(să)
  • cobim
  • cobeam
  • cobirăm
  • cobiserăm
  • cobisem
a II-a (voi)
  • cobiți
(să)
  • cobiți
  • cobeați
  • cobirăți
  • cobiserăți
  • cobiseți
a III-a (ei, ele)
  • cobesc
(să)
  • cobească
  • cobeau
  • cobi
  • cobiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cobeasubstantiv feminin

  • 1. botanică Plantă agățătoare originară din Mexic, cultivată pentru florile sale mari, colorate în alb sau albastru-violet. DN
etimologie:

cobe, cobesubstantiv feminin

  • 1. Boală a găinilor care se manifestă prin apariția unei excrescențe cartilaginoase sub limbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Găinile s-au îmbolnăvit de cobe. DLRLC
    • 1.1. Găină care suferă de această boală. DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. depreciativ Găină. DLRLC
        sinonime: găină
        • format_quote Boierul, întristat, se uita galiș cum se duceau și păsările sale, și zise oftînd: Ducă-se și cobe și tot, numai bine că am scăpat de belea. CREANGĂ, P. 68. DLRLC
  • 2. în superstiții Pasăre care, prin strigătul sau prin cântul său, ar prevesti o nenorocire. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Glas de cobe. DLRLC
    • format_quote Plătise cu viața o dragoste ce-i cîntase întotdeauna pe umăr, ca o cobe. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 220. DLRLC
    • 2.1. prin generalizare Ființă sau lucru care ar prevesti, ar aduce o nenorocire. DEX '09 DLRLC
      • 2.1.1. prin extensiune Ființă antipatică, nesuferită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Mergi d-aici și nu mai mă boci pe cap, cobe! CARAGIALE, O. I 244. DLRLC
        • format_quote Cînd văzu el o așa nemetenie (= matahală) spurcată stînd ca o cobe rea în casa lui și pe tronul lui, un șarpe rece îi trecu prin sîn. ISPIRESCU, L. 206. DLRLC
  • 3. figurat Batjocoritor: cioc, clonț, plisc. DLRLC
    • format_quote Baba iar iese iute în tindă și strigă [cocoșului]: Hîș! mînca-te-ar uliul să te mănînce! Da ce-ți este, de nu-ți ții coabea? SBIERA, P. 215. DLRLC
etimologie:

cobi, cobescverb

  • 1. în superstiții A prevesti ceva rău. DEX '09 DLRLC
    sinonime: soroci
    • format_quote Mai bine să nu mai cobim, plîngîndu-l ca pe un mort. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. DLRLC
    • format_quote Voi de ciudă, voi de ură, Stați cobind acum sub șură. ALECSANDRI, P. I 207. DLRLC
    • format_quote Noi, tată, nu-ți cobim moarte. PANN, P. V. II 89. DLRLC
    • format_quote Foicică, flori domnești, Plopule, de ce jelești? Au vro pacoste cobești, Ori de moarte mă vestești? TEODORESCU, P. P. 354. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.