opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COBALTAT, -Ă, cobaltați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de cobalt. – V. cobalta.

COBALTAT, -Ă, cobaltați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de cobalt. – V. cobalta.

cobaltat, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~ați, ~e / E: cobalta] (D. obiecte) Care a fost acoperit cu un strat de cobalt (1).

COBALTA, cobaltez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. – Din cobalt.

COBALTA, cobaltez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. – Din cobalt.

cobalta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: cobalt + -a] A acoperi cu un strat de cobalt (1) suprafața unui obiect metalic.

COBALTA vb. I. tr. (Tehn.) A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. [< cobalt + -a].

COBALTA vb. tr. a acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. (< cobalt)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cobalta vb., ind. prez. 1 sg. cobaltez, 3 sg. și pl. cobaltează

Intrare: cobaltat
cobaltat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobaltat
  • cobaltatul
  • cobaltatu‑
  • cobaltată
  • cobaltata
plural
  • cobaltați
  • cobaltații
  • cobaltate
  • cobaltatele
genitiv-dativ singular
  • cobaltat
  • cobaltatului
  • cobaltate
  • cobaltatei
plural
  • cobaltați
  • cobaltaților
  • cobaltate
  • cobaltatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cobalta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobalta
  • cobaltare
  • cobaltat
  • cobaltatu‑
  • cobaltând
  • cobaltându‑
 singular plural
  • cobaltează
  • cobaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cobaltez
 (să)
  • cobaltez
  • cobaltam
  • cobaltai
  • cobaltasem
a II-a (tu)
  • cobaltezi
 (să)
  • cobaltezi
  • cobaltai
  • cobaltași
  • cobaltaseși
a III-a (el, ea)
  • cobaltează
 (să)
  • cobalteze
  • cobalta
  • cobaltă
  • cobaltase
plural I (noi)
  • cobaltăm
 (să)
  • cobaltăm
  • cobaltam
  • cobaltarăm
  • cobaltaserăm
  • cobaltasem
a II-a (voi)
  • cobaltați
 (să)
  • cobaltați
  • cobaltați
  • cobaltarăți
  • cobaltaserăți
  • cobaltaseți
a III-a (ei, ele)
  • cobaltează
 (să)
  • cobalteze
  • cobaltau
  • cobaltară
  • cobaltaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cobaltat, cobaltatăadjectiv

  • 1. Care a fost acoperit cu un strat de cobalt. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi cobalta DEX '98 DEX '09

cobalta, cobaltezverb

  • 1. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • cobalt DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.