opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COBALTARE s. f. Acțiunea de a cobalta și rezultatul ei. – V. cobalta.

COBALTARE s. f. Acțiunea de a cobalta și rezultatul ei. – V. cobalta.

cobaltare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: cobalta] Acoperire cu un strat de cobalt (1) a suprafeței unui obiect metalic.

COBALTARE s.f. Acțiunea de a cobalta. [< cobalta, după fr. cobaltage].

COBALTA, cobaltez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. – Din cobalt.

COBALTA, cobaltez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. – Din cobalt.

cobalta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: cobalt + -a] A acoperi cu un strat de cobalt (1) suprafața unui obiect metalic.

COBALTA vb. I. tr. (Tehn.) A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. [< cobalt + -a].

COBALTA vb. tr. a acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. (< cobalt)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cobaltare s. f., g.-d. art. cobaltării

cobalta vb., ind. prez. 1 sg. cobaltez, 3 sg. și pl. cobaltează

Intrare: cobaltare
cobaltare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobaltare
  • cobaltarea
plural
  • cobaltări
  • cobaltările
genitiv-dativ singular
  • cobaltări
  • cobaltării
plural
  • cobaltări
  • cobaltărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cobalta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobalta
  • cobaltare
  • cobaltat
  • cobaltatu‑
  • cobaltând
  • cobaltându‑
 singular plural
  • cobaltează
  • cobaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cobaltez
 (să)
  • cobaltez
  • cobaltam
  • cobaltai
  • cobaltasem
a II-a (tu)
  • cobaltezi
 (să)
  • cobaltezi
  • cobaltai
  • cobaltași
  • cobaltaseși
a III-a (el, ea)
  • cobaltează
 (să)
  • cobalteze
  • cobalta
  • cobaltă
  • cobaltase
plural I (noi)
  • cobaltăm
 (să)
  • cobaltăm
  • cobaltam
  • cobaltarăm
  • cobaltaserăm
  • cobaltasem
a II-a (voi)
  • cobaltați
 (să)
  • cobaltați
  • cobaltați
  • cobaltarăți
  • cobaltaserăți
  • cobaltaseți
a III-a (ei, ele)
  • cobaltează
 (să)
  • cobalteze
  • cobaltau
  • cobaltară
  • cobaltaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cobaltare, cobaltărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a cobalta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi cobalta DEX '09 DEX '98 DN

cobalta, cobaltezverb

  • 1. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • cobalt DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.