13 definiții pentru coautor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COAUTOR, -OARE, coautori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. 2. Persoană care a comis o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. [Pr.: co-a-u-] – Din fr. coauteur.

coautor, ~oare smf [At: DA / P: co-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr coauteur] 1 Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu altele, raportat la acestea. 2 Persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu altele, raportat la acestea.

COAUTOR, -OARE, coautori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. 2. Persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. [Pr.: co-a-u-] – Din fr. coauteur.

COAUTOR, -OARE, coautori, -oare, s. m. și f. Persoană care a lucrat sau a săvîrșit ceva împreună cu alta. ♦ Persoană care a săvîrșit o infracțiune împreună cu altele. V. părtaș. Instigatorul direct și instigatorul indirect sînt coautori morali. – Pronunțat; co-a-u-.

COAUTOR, -OARE s.m. și f. Autor care a făcut o lucrare împreună cu altcineva. ♦ Autor al unei infracțiuni pe care a făptuit-o împreună cu alții; părtaș. [Pron. co-a-u-. / < co- + autor, cf. fr. coauteur].

COAUTOR, -OARE s. m. f. 1. autor împreună cu altcineva al unei lucrări. 2. participant, alături de alții, la săvârșirea unei crime, a unei infracțiuni. (< fr. coauteur)

COAUTOR ~i m. 1) Fiecare dintre cei doi sau mai mulți autori ai unei lucrări (realizări) în raport unul față de celălalt. 2) jur. Persoană care a comis un delict împreună cu altă persoană. [Sil. co-a-u-] /<fr. coauteur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coautor (desp. co-a-u-) s. m., pl. coautori

coautor (co-a-u-) s. m., pl. coautori

coautor s. m. (sil. co-a-u-), pl. coautori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COAUTOR s. (JUR.) părtaș. (~ la o infracțiune.)

COAUTOR s. părtaș. (~ la o inițiativă.)

Intrare: coautor
  • silabație: co-a-u-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coautor
  • coautorul
  • coautoru‑
plural
  • coautori
  • coautorii
genitiv-dativ singular
  • coautor
  • coautorului
plural
  • coautori
  • coautorilor
vocativ singular
  • coautorule
plural
  • coautorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coautor, coautorisubstantiv masculin
coautoare, coautoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Persoană care a comis o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: părtaș
    • format_quote Instigatorul direct și instigatorul indirect sunt coautori morali. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.