COAPTÁȚIE, coaptații, s. f. 1. (Biol.) Stare de interacțiune a organelor unui corp viu. 2. (Med.) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate. [Pr.: co-ap-] – Din fr. coaptation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COAPTÁȚIE ~i f. Așezare a unui os în articulația lui; plasare în poziție normală a unui os fracturat. [Sil. co-ap-ta-ți-e] /<fr. coaptation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COAPTÁȚIE s.f. 1. Stare de interacțiune specifică a organelor unui corp viu. 2. Punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. [Pron. co-ap-, gen. -iei. / < fr. coaptation, cf. lat. cum – cu, aptare – a ajusta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COAPTÁȚIE s. f. 1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiași individ formate independent unul de altul, unul în cavitate și celălalt în relief. 2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. (< fr. coaptation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

coaptáție s. f. (sil. co-ap-, -ți-e), art. coaptáția (sil. -ți-a), g.-d. art. coaptáției; pl. coaptáții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink