COALIZÁ, coalizez, vb. I. Refl. recipr. (Despre state, partide, clase sociale, persoane) A se uni, a se alia împotriva unui dușman comun sau în scopul unei acțiuni comune; a forma o coaliție. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE COALIZÁ mă ~éz intranz. A se uni printr-o coaliție; a face o coaliție. [Sil. co-a-] /<fr. coaliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) alia contra unui inamic comun sau în vederea unor țeluri comune. [< fr. coaliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COALIZÁ vb. refl. (despre state, partide, clase sociale etc.) a face o coaliție. (< fr. coaliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COALIZÁ vb. a se uni. (S-au ~ împotriva dușmanului comun.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coalizá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coalizéz, 3 sg. și pl. coalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*coalizéz (mă) v. refl. (fr. se coaliser, d. lat. co-aléscere, a se uni). Mă aliez p. ofensivă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink