15 definiții pentru coaliție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COALIȚIE, coaliții, s. f. Alianță între state, partide sau grupări politice, persoane etc., încheiată în vederea unei acțiuni comune. [Pr.: co-a-] – Din fr. coalition.

coaliție sf [At: MAIORESCU, D. I, 581 / P: co-a~ / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr coalition] 1 Alianță între două sau mai multe state, grupări politice etc. încheiată în scopul unei acțiuni comune. 2 (Înv; șîs ~ de inamici) Conspirație. 3 (Îs) Guvern de ~ Guvern format prin participarea mai multor partide dintr-o coaliție (1). corectat(ă)

COALIȚIE, coaliții, s. f. Alianță între două sau mai multe state, grupări politice, clase sociale etc., încheiată în scopul unei acțiuni comune. [Pr.: co-a-] – Din fr. coalition.

COALIȚIE, coaliții, s. f. Alianță între două sau mai multe state, grupări politice, clase sociale etc. făcută în scopul unei acțiuni comune, pentru a atinge ace lași țel. În urma actului din 23 August 1944, Romînia, care fusese aliată cu Germania hitleristă, a ieșit din război, a trecut de partea coaliției antihitleriste și a întors armele împotriva nemților. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 99. Coaliția imperialistă calcă în picioare toate acordurile anterioare și sabotează conștient relațiile internaționale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 10/2. După revoluția de la 1848... se realizează coaliția burghezo-moșierească în urma trădării revoluției burghezo-democrate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 11/4. Guvern de coaliție = guvern format prin participarea mai multor partide (sau fracțiuni) politice. [La 2 mai 1917]. se formă primul guvern provizoriu de coaliție. Ist. P. C. (b) 262. Monstruoasa coaliție = alianța dintre burghezia și moșierimea din țara noastră (închegată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) în scopul întăririi regim, ului de exploatare. Burghezia... renunțase la lupta împotriva moșierimii, pentru a înfăptui marele compromis al «monstruoasei coaliții» îndreptată împotriva țărănimii și elementelor muncitorești în dezvoltare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 23/2. – Pronunțat: co-a-li-ți-e.

COALIȚIE s.f. Alianță dintre două sau mai multe state, grupări politice etc., făcută în vederea unei acțiuni comune. ◊ Guvern de coaliție = guvern la care participă mai multe partide sau fracțiuni politice. [Pron. co-a-, gen.-iei. / cf. fr. coalition < lat. coalitus – unit].

COALIȚIE s. f. alianță între două sau mai multe state, partide sau clase sociale, în vederea unei acțiuni comune. (fr. coalition)

COALIȚIE ~i f. Reuniune temporară între state, forțe, partide sau persoane în vederea realizării unor scopuri comune. ~ defensivă. ~ agresivă. [G.-D. coaliției; Sil. co-a-li-ți-e] /<fr. coalition

coaliți(un)e f. 1. reunirea mai multor partide, alianța mai multor puteri; 2. înțelegerea între mai multe persoane pentru un scop ilicit.

*coalițiúne (oa 2 silabe) f. (fr. coalition, d. lat. coálitus, part. d. coalescere, a se uni; it. coalizione). Alianță ofensivă: coalițiunile contra luĭ Napoleon. Cartel, alianță politică. – Și -iție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coaliție (desp. co-a-, -ți-e) s. f., art. coaliția (desp. -ți-a), g.-d. art. coaliției; pl. coaliții, art. coalițiile (desp. -ți-i-)

coaliție (co-a-, -ți-e) s. f., art. coaliția (-ți-a), g.-d. art. coaliției; pl. coaliții, art. coalițiile (-ți-i-)

coaliție s. f. (sil. co-a-, -ți-e), art. coaliția (sil. -ți-a), g.-d. art. coaliției; pl. coaliții, art. coalițiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COALIȚIE s. (MIL., POL.) alianță. (O mare ~ de partide.)

Intrare: coaliție
coaliție substantiv feminin
  • silabație: co-a-li-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coaliție
  • coaliția
plural
  • coaliții
  • coalițiile
genitiv-dativ singular
  • coaliții
  • coaliției
plural
  • coaliții
  • coalițiilor
vocativ singular
plural
coalițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coalițiune
  • coalițiunea
plural
  • coalițiuni
  • coalițiunile
genitiv-dativ singular
  • coalițiuni
  • coalițiunii
plural
  • coalițiuni
  • coalițiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coaliție, coalițiisubstantiv feminin

  • 1. Alianță între state, partide sau grupări politice, persoane etc., încheiată în vederea unei acțiuni comune. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: alianță
    • format_quote În urma actului din 23 August 1944, Romînia, care fusese aliată cu Germania hitleristă, a ieșit din război, a trecut de partea coaliției antihitleriste și a întors armele împotriva nemților. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 99. DLRLC
    • format_quote Coaliția imperialistă calcă în picioare toate acordurile anterioare și sabotează conștient relațiile internaționale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 10/2. DLRLC
    • format_quote După revoluția de la 1848... se realizează coaliția burghezo-moșierească în urma trădării revoluției burghezo-democrate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 11/4. DLRLC
    • 1.1. Guvern de coaliție = guvern format prin participarea mai multor partide (sau fracțiuni) politice. DLRLC DN
      • format_quote [La 2 mai 1917] se formă primul guvern provizoriu de coaliție. IST. P. C. (b) 262. DLRLC
    • 1.2. Monstruoasa coaliție = alianța dintre burghezia și moșierimea din țara noastră (închegată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) în scopul întăririi regimului de exploatare. DLRLC
      • format_quote Burghezia... renunțase la lupta împotriva moșierimii, pentru a înfăptui marele compromis al «monstruoasei coaliții» îndreptată împotriva țărănimii și elementelor muncitorești în dezvoltare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 23/2. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.