4 definiții pentru coadnație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
coadnație sf [At: DN3 / P: co-ad~ / Pl: ~ii / E: fr coadnation] (Bot) Starea a două organe coadnate. corectat(ă)
COADNAȚIE s.f. (Bot.) Starea a două organe coadnate. [Pron. co-ad-, gen. -iei. / < fr. coadnation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COADNAȚIE s. f. stare a două organe concrescente, unite, sudate. (< fr. coadnation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coadnație s. f., g.-d. art. coadnației
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: coadnație
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
coadnațiesubstantiv feminin
- 1. Starea a două organe coadnate. DN
etimologie:
- coadnation DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.