COACERVAȚIE s. f. (Chim.; Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din engl. coacervation.

coacervație sf [At: LTR² / P: co-a~ / Pl: ~ii / E: eg coacervation] (Chm; Fiz) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare.

COACERVAȚIE s. f. (Chim., Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervation.

COACERVAȚIE s.f. Coagulare a unui sol liofil, care devine astfel separabil în două faze lichide cu viscozități diferite. [Pron. co-a-, gen. -iei. / < fr. coacervation, cf. lat. coacervare – a grămădi].

COACERVAȚIE s. f. stare instabilă a unei substanțe coloidale, intermediară între stările de dizolvare și de precipitare. (< fr. coacervation)

coacervație (desp. co-a-, -ți-e) s. f., art. coacervația (desp. -ți-a), g.-d. coacervații, art. coacervației

coacervație (co-a-, -ți-e) s. f., art. coacervația (-ți-a), g.-d. coacervații, art. coacervației

coacervație s. f. (sil. co-a-, -ți-e), art. coacervația (sil. -ți-a), g.-d. coacervații, art. coacervației